COVID - Criza omenirii si revenirea la viata

  Ceea ce trebuie să știm este că după fiecare război economia națională și cea mondială trebuie readuse la echilibrul de dinainte. Acum, lumea întreagă trece prin ceea ce a fost numit un “război biologic”. Covid-19 a înghețat economia mondială, la fel ca cele 2 războaie mondiale.

  După cel de-al Doilea Război Mondial, situația economiei nu era deloc îmbucurătoare. Pagubele erau prea mari, atat cele materiale, cât și, în special, cele umane. Bărbații care muriseră în război lăsaseră în urmă, în afara unei familii îndurerate, un loc de muncă neocupat în fabrici, magazine sau în agricultură. Din cauza lipsei de resursă de muncă, femeile au ocupat posturile bărbaților, indiferent de natura lor, încă din timpul războiului, în România fiind și femei care pilotau avioane de armată, în cele din urmă ele câștigându-și dreptul la vot.

  Inițial a fost propus un plan de readucere al economiei la situația din perioada interbelică și eventuala depășire a acesteia în 8 ani. Această reconstrucție economică a mers diferit în funție de fiecare stat și regimul său politic. În statele cu economie capitalistă, totul a fost mai ușor, iar în cele cu economie socialistă (care implica o planificare strictă a tuturor pașilor pe o perioadă îndelungată) a mers mai greu.
Evoluția economică și lumea pe care o cunoaștem noi astăzi din acest punct de vedere nu ar fi fost la fel dacă tările Europene nu ar fi fost ajutate de SUA, care a mascat prin acțiunile sale de întrajutorare dorința de a deveni puterea mondială economică și militară. Mai întâi, Doctrina Truman propune o politică intervenționistă și furnizarea statelor europene cu materii prime din partea SUA. În 1947, este implementat Planul Marshall care asigură Europei ajutoruri în valoare de 15 miliarde de dolari (parțial rambursabili) și materii prime. Statele vestice au acceptat ajutorul, pe când cele estice, în special cele socialiste în frunte cu URSS, au refuzat cetegoric oferta. Ca un fel de ecou al inițiativei și acțiunilor americane, statele estice își formează propria asociația de întrajutorare, CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), al cărui principal beneficiar era URSS. Rublele devin modene unice ireversibile și se mențin doctrinele socialiste. Din nefericire pentru ruși, CAER cu sediul la Moscova nu a mers, colapsându-se la scurt timp. România a fost și ea in CAER, având uneori replici acide către consiliu. În România în 1948 începe naționalizarea, care presupunea aducerea în proprietatea statului a oricarei resurse de subsol și de sol, clădiri, societăți și întreprinderi. Naționalizarea clădirilor a fost una dură, realizată dupa niște criterii foarte aspre și uneori vagi.

  Un factor favorizant al Reconstrucției economice postbelice a fost Miracolul economic, care a fost o explozie, rata mortalității scăzând și existând forță de muncă. Deși numit “miracol” el a produs o creștere a șomajului, greve, dar și revoluții care au culminat cu caderea regimului comunist în Europa (1990) și declanșarea problemei de integrare politică și economică. De notat este și revoluția tehnico-științifică, caracterizată de inventarea aparaturii mecanice, uscatorului de păr , pastila anticonceptională, etc. Se alocă bugete pentru dezvoltarea informaticii și electronicii, dar se începe și explorarea spațiului cosmic. Există îmbunătățiri în metalurgie, mașini, nave și avioane.

 Concluzionând, este foarte important să cunoaștem cum și-a revenit economia după o perioadă tristă și de ingheț. Procesul de reconstrucție economică este inevitabil, fie că vrem să acceptăm sau nu. Industria petrolieră și turismul au avut și încă au de suferit, recent, prețul unui baril de petrol fiind chiar negativ.

Text: Radu Tănăsescu