Deci existența mea nu are niciun scop?

 Practic da, teoretic nu.

Cel puțin, nu din punctul din următorul punct de vedere.

Nu mă întelege greșit, viața fiecăruia dintre noi este valoroasă, și îți multumesc că faci parte din lumea asta. Însă dacă ne raportăm la o schema majoră, nici acțiunile mele, nici ale tale, nu vor avea o influență extraordinară asupra istoriei omenirii, iar la rândul ei, întreaga istorie a omenirii va avea o influență infimă, aproape nulă, asupra cea a spațiului cosmic, a Universului, ce este infinit, dar în același timp într-o continuă expansiune. Iar dacă în schema grandiosă a lucrurilor, nu influențăm cu nimic, atunci există vreun sens a ce facem și ce am făcut până acum?

Toate aceste întrebări și concluziile trase, care au devenit o filosofie, au apărut cu sute de ani în urmă.  Nietzche a fost, însă, cel care a propus că existența este lipsită de sens, codurile morale fără valoare și Dumnezeu este mort. Această filosofie se numește nihilism. 

Unul dintre argumentele lui Nietzche este: „Fiecare credință, fiecare considerare a ceva adevărat, este neapărat falsă pentru că pur și simplu nu există o lume adevărată”.

„Pur si simplu nu există o lume adevărată”. În decursul evenimentelor acestui an, nu a fost aceasta o idee, un gând colectiv? Că e prea rău ca să fie adevărat? Un gând care, personal, îmi aduce aminte de glumele colegilor mei, că, de fapt, trăim cu toții într-o simulare.

Astfel, se poate spune că nihilismul este credința ce prevede că toate valorile sunt nefondate și că nimic nu poate fi cunoscut sau comunicat, este filosofia care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate, însă fără să le opună, în schimb. Este de dese ori confundat cu un pesimism extrem, iar pe parcursul timpului a trezit în multe persoane sentimente negative. 

Acesta se împarte în mai multe categorii:

1.     Metafizic - este posibil ca obiectele concrete și obiectele fizice să nu existe în lumea fizică;

2.     Epistemologic - toate cunoștințele sunt acceptate ca fiind posibil neadevărate sau ca fiind incapabile să fie confirmate adevărate ;

3.     Mereologic - obiectele cu piese adecvate nu există și există doar elemente de bază fără piese, iar,  astfel, lumea pe care o vedem și o trăim plină de obiecte cu piese este un produs al percepției greșite a omului ;

4.     Existențial - viața nu are sens sau valoare intrinsecă ;

5.     Moral - morala nu există ca ceva esențial realității obiective;

6.     Politic - respingerea afirmațiilor nerationalizate sau nedovedite; în acest caz, necesitatea celor mai fundamentale structuri sociale și politice, cum ar fi guvernul, familia și dreptul. 

 

Deși nu se găsește pe această listă puțin cam intimidantă, o ramură a nihilismului care se numară printre my personal favourites este nihilismul optimist, ce prevede absența unui sens sau scop al vieții ca pe o eliberare. Dacă nu există niciun motiv pentru existența noastră de zi cu zi, atunci nu  există nicio responsabilitate pe care trebuie să o îndeplinim. 

Prin urmare, putem să ne dictăm singuri scopul și să ne stabilim singuri un sens al existenței noastre, în loc să ne simțim pierduți sau neînsemnați. Pe scurt, suntem liberi să facem ce ne dorim, să ne creăm propriul nostru Univers, un gând liniștitor și plin de speranță în mediul obscur și haotic în care ne regăsim în prezent.

Până la urmă, deși multe dintre ideile de bază ale nihilismului au potențialul de a te face să te simți mic și insignifiant, precum un fir de nisip pe o plajă nemărginită, poate chiar să te condamne, este un concept interesant care îți trezește întrebări și te pune pe gânduri, ce te poate și elibera.

Text: Ilinca Pîrlogea