Armata Pepsi în Războiul Rece

 

Regele Mihai I, ultimul rege al României

    După aproape un secol de guvernare, monarhia se sfârșește în România în anul 1947 odată cu instaurarea regimul comunist. Ultimul rege al casei regale, Mihai I, domnește astfel între anii unei perioade dificile ale țării noastre, având parte, atât de prosperitate, cât și de exil și suferință.

       Născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, Mihai I a fost fiul Principelui Carol al II-lea și al Prințesei Elena a Greciei și nepotul Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria. El este de asemenea descendentul familiilor regale britanice, ruse, habsburgice, germanice și grecești, fiind stră-strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii și văr de gradul al treilea al Reginei Elisabeta a II-a. Acesta a avut parte de o copilărie fericită, bucurându-se de dragostea familiei, deși căsnicia părinților săi a fost una scurtă și nefericită.

       Principele Mihai I devine, la vârsta de numai 6 ani, Suveranul României după decesul bunicului său din anul 1927, urmând ca acesta să domnească prin Regență în următorii 3 ani însoțit de Principesa-Mamă Elena. La 8 iunie 1930, pe motivul crizei economice, Principele Carol preia tronul, Mihai I primind titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În același timp, Principesa Elena pleacă în exil în Florența, Mihai I continuându-și studiile în țară.

       În septembrie 1939 începe Al Doilea Război Mondial, iar în anul 1940 are loc sfârșitul României Mari, care pierduse la cererea lui Adolf Hitler Basarabia, Bucovina de nord, Herța, Transilvania de nord-est și Cadrilaterul. Regele Carol al II-lea este obligat să abdice de către noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu. Ca urmare a abdicării tronului de către tată său, Mihai I devine Rege la 6 septembrie 1940, la vârsta de 19 ani, deși sub noul regim acest titlu nu reprezenta o mare putere politică, putând doar să alegă prim-ministrul țării și să dețină titlul de comandant suprem al armatei. Regele Mihai I a urcat în clasamentul gradelor militare, ajungând ca, la 8 noiembrie 1941, să dețină toate cele trei clase ale Ordinului „Mihai Viteazul”, constituind alături de Ion Antonescu singurii deținători ai acestor grade. În data de 23 august 1944, presat de pătrunderea trupelor sovietice pe teritoriul României, Regele Mihai I înfăptuiește Lovitura de stat: arestarea lui Ion Antonescu, aducerea în funcția de prim-ministru a lui Constantin Sănătescu și restaurarea Constituției din 1923. Odată cu Lovitura de stat, Regele Mihai I declară război Germaniei și trece de partea Aliaților, semnând armistițiul cu aceștia la Moscova. Din cauza termenilor armistițiului, ce defavorizau România, decizia Regelui Mihai I a fost văzută de unii ca o predare a țării. Însă, Actul de la 23 august 1944 este posibil să fi scurtat Al Doilea Război Mondial cu aproximativ 6 luni, salvând mii de vieți.

       România se găsea astfel sub ocupația militară sovietică, iar, în ciuda eforturilor Regelui Mihai I de a opune rezistență impunerii guvernării după modelul comunist, acesta a fost obligat să accepte Partidul Comunist Român, condus de Petru Groza, în guvernarea țării, la 6 martie 1945. La 21 august 1945, fiind martor la abuzurile guvernului comunist, Regele Mihai I cere demisia lui Petru Groza care refuză, încălcând astfel Constituția și determinându-l pe Rege să intre în greva regală, incetarea semnării documentelor oficiale, ceea ce împiedica punerea lor în aplicare drept legi. În urma presiunilor sovietice, britanice și americane, Regele Mihai I își încetează atitudinea față de guvernul comunist. Acesta primește mai multe merite atribuite scurtării războilui precum „Ordinul Victoriei”, care i-a fost acordat la 19 iulie 1945 de către sovietici și „Legiunea de Merit în grad de Comandant Șef” din partea Statelor Unite, în 1946. În noiembrie 1947, Regele Mihai I călătorește la Londra cu ocazia nunții Reginei Elisabeta a II-a, unde o întâlnește pe Ana de Bourbon-Parma, viitoarea lui soție. Întors în țară, el este silit să abdice la 30 decembrie 1947, Petru Groza amenințându-l cu declanșarea războiului civil și moartea a sute de tineri.

       A urmat exilul Regelui, care s-a căsătorit cu Principesa Ana de Bourbon-Parma în 1948 cu care a avut 5 fiice, locuind la vila Sparta, locuința Reginei Elena. În 1949 cei doi s-au mutat în Laussanne iar apoi în Anglia, unde au locuit până în 1956. Regele Mihai I nu a renunțat niciodată la titlul său, informându-se în permanență de evenimentele din România. Pentru a-și câștiga existența, cei doi soți au construit o fermă de pui și un mic atelier de tâmplărie. Întors în Elveția în 1956, Regele Mihai I a semnat un contract cu compania aeriană „Lear Jeats and Co” la Geneva. În anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu compania aeriană și a înființat o companie de electronică numită „METRAVEL”, pe care însă a vândut-o 5 ani mai târziu. Familia Regală a continuat exilul chiar și după căderea regimului comunist, fiindu-i interzisă pătrunderea în țară până în anul 1997, cu excepția Paștelui din 1992. Întors în România, Regele Mihai I a susținut intrarea țării în NATO și în Uniunea Europeană, revizuind în același timp documentele privitoare la Familia Regală a României. În 2016, sănătatea acestuia s-a deteriorat, astfel că nu a mai fost văzut în public de atunci. Regele Mihai I s-a stins din viață pe 5 decembrie 2017 la vărsta de 96 de ani, la Aubonne, Elveția.

       Regele Mihai I, o figură importantă a monarhiei Românești, rămâne astfel în memoria colectivă a poporului drept un rege iubit de oameni. Acesta a condus România în posibil cele mai grele momente ale sale, facând tot ce îi stătea în putință pentru a ajuta poporul. El a colectat nenumărate merite de-a lungul vieții sale, fiind un om și mai ales un Rege apreciat.

Text: Mihăilă Adelina Gabriela

Grafică: Daria Desagă

PR: Popescu Cristina