Eliberarea Parisului

 

   Parisul a fost administrat de autoritățile militare germane de la capitularea Franței din iunie 1940, când a fost înființat statul marionetă L'État Français cu capitala la Vichy, până la eliberarea acestuia pe 25 august 1944. Această luptă a marcat sfârșitul Operațiunii Overlord, ducând la eliberarea Franței, restaurarea Republicii Franceze și desființarea L'État Français și fuga guvernului acestuia de la Vichy la Sigmaringen, în Germania. 

   După mai bine de patru ani de ocupație nazistă, Parisul este eliberat de Divizia a 2-a Blindată Franceză și Divizia a 4-a de Infanterie a SUA. Rezistența germană a fost indolentă, iar generalul Dietrich von Choltitz, comandantul garnizoanei germane, a sfidat ordinul lui Adolf Hitler de a arunca în aer atracțiile Parisului și de a arde orașul din temelii înainte de eliberare. Choltitz a semnat o capitulare oficială în acea după-amiază, iar pe 26 august, generalul francez liber Charles de Gaulle a condus un marș de eliberare plin de bucurie pe Champs-Élysees.

   Al Doilea Război Mondial a început când Germania a invadat Polonia la 1 septembrie 1939. Abia opt luni mai târziu, armata germană a invadat și a învins Franța. În doar câteva săptămâni scurte, în mai și iunie 1940, Franța a suferit un colaps care i-a zguduit pe oameni și, totodată, pe o mare parte a lumii. În lunile și anii care au urmat, cetățeni francezi precum Philippe Leclerc de Hauteclocque și Jean Moulin ar face tot ce ar putea pentru a-și apăra patria - unii în armată, alții în Rezistența Franceză.

   După ce au învins forțele germane în Normandia, armatele aliate s-au grăbit prin Franța, încercând să ajungă din urmă trupele germane în retragere. Eliberarea Parisului nu a avut prioritate, totodată și din cauza riscului de a deteriora orașul. Însă, la 19 august 1944, Rezistența Franceză a provocat o revoltă la Paris împotriva germanilor. Comandantul german al Parisului, general-locotenent Choltitz, a primit ordin să zdrobească insurecția și să distrugă orașul, așa cum au făcut germanii la Varșovia.

   Pentru a preveni acest dezastru, Charles de Gaulle a insistat să intervină. Comandamentul Aliat a trimis Divizia a 2-a Blindată Franceză a generalului-maior Leclerc, sprijinită de Divizia a 4-a de Infanterie a SUA a generalului-maior Barton. Un prim grup a reușit să se infiltreze în inima Parisului în seara zilei de 24 august.

   În dimineața următoare, pe 25 august 1944, forțele franceze și americane au fost primite cu căldură de parizieni. Divizia a 2-a Blindată Franceză a curățat jumătatea de vest a Parisului, în timp ce Divizia a 4-a de Infanterie a SUA a curățat partea de est. În cele din urmă, cu ajutorul armatei, cât și al cetățenilor francezi, Parisul a fost eliberat. La începutul după-amiezii, Choltitz și personalul său au fost arestați în sediul său de la hotelul Meurice. La scurt timp după, el a semnat un document prin care preda oficial Parisul guvernului provizoriu al lui Charles de Gaulle. Capitularea a fost semnată la Departamentul de Poliție de pe Île de la Cité. După aceea, Choltitz a fost dus la gara Montparnasse de unde a ordonat trupelor sale să se predea. A doua zi, aplaudat de nenumărați oameni, de Gaulle și Leclarc au condus parada triumfală de pe Champs-Élysées. Franța și-a recâștigat unitatea și suveranitatea națională.

   Aflat în fața Primăriei Parisului, de Gaulle ține un discurs improvizat, devenit celebru și bine-cunoscut de către parizieni, prin care pune accent pe următoarele afirmații: „Paris! Paris outragé! Paris brisé! Paris martyrisé! Mais Paris libéré!” („Paris! Parisul revoltat! Parisul frânt! Parisul martirizat! Însă, Parisul eliberat!”). Charles De Gaulle a condus succesiv două guverne provizorii franceze până în 1946, când a demisionat din cauza unor dezacorduri constituționale. Din 1958 până în 1969, a ocupat funcția de președinte al Franței în timpul celei de-a Cincea Republică Franceză.

   Ziua de 25 august marchează astfel trecerea de la starea de asediu la ridicarea acestuia, amintind cum eliberarea Parisului din mâinile forțelor naziste a fost posibilă prin lupta pe care oamenii și armata au dus-o împreună, confruntarea lăsând în urmă peste 5000 de victime. Evenimentele și oamenii implicați sunt amintiți anual și comemorați prin monumente, muzee și parade.

Text: Neagoe Teodora-Maria

Grafica: Cioaca Miruna-Elena