Marco Polo a descoperit înghețata la Beijing și a adus-o în Europa?!

         

        Deși călătoriile notorii ale lui Marco Polo au ajuns să fie repovestite de atâtea ori pe parcursul anilor, lumea încă nu știe cu exactitate curiozitățile pe care acesta le-a întâlnit în lungile sale călătorii (25 de ani, mai exact). În general, se cunoaște că a fost un nomad măreț al Epocii Medievale care și-a transpus în scris peripețiile... și cam atât. Ce a văzut în călătoriile sale prin șesurile asiatice? Pe cine a întâlnit? E adevărat că s-a îndrăgostit de o femeie a Orientului, fără să fi schimbat vreodată o vorbă cu aceasta? Sau că a adus rețetele de înghețată și paste din China în Europa? 

Plecarea lui Marco Polo către Orient s-a dovedit a fi foarte neașteptată: tatăl său, Nicolo, un negustor de succes care colabora deseori cu Orientul Apropiat, și-a lăsat soția însărcinată în Veneția, în 1254, plecând în călătorii de afaceri. Nu s-a întors acasă decât peste 15 ani, când a fost proclamat alături de fratele său Maffeo emisar al marelui han mongol Kublai Khan și și-a dat seama de următoarele lucruri: soția sa a murit și i-a lăsat drept moștenire un fiu pe care nu îl văzuse niciodată. 

Deși nu se știu multe lucruri despre întâlnirea tânărului venețian cu tatăl său, este probabil ca acesta să nu fi fost foarte fericit de figura parentală care i-a pătruns brusc în viață, tocmai la un an după ce mama sa murise. Cu toate acestea, în cadrul sărbătorilor venețiene fastuoase date în cinstea întoarcerii fraților Polo, Marco a devenit din ce în ce mai fascinat de zonele îndepărtate ale lumii și de ocupația tatălui său, astfel că Nicolo l-a transformat în elevul său, hotărât să îi dezvăluie tainele meseriei și să se revanșeze. 

Sub protecția lui Kublai Khan, cei doi bărbați, deveniți ambasadori și tânărul Marco au pornit în 1270-1271 în călătorie spre Mongolia, acesta ajungând astfel să părăsească terenul venețian pentru o perioadă de 25 de ani și să fie fascinat astfel de meșteșugul negustoriei. 

Astfel, au străbătut Acra (din Israel), Golful Alexandretta (Turcia), Tabriz (Iran), strâmtoarea Ormuz și Golful Persic, munții Hindukush și Podișul Pamir și traseul Drumului Mătăsii pentru a ajunge spre capitala mongolă și a aduce hanului 100 de savanți „cunoscători ale celor 7 Arte” (nu a reușit să îndeplinească această sarcină) și ulei din lampa de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. 

Astfel, după cinci ani de peripeții, familia Polo a ajuns iarăși la curtea hanului mongol cu darurile aduse și au trăit timp de 17 ani în domeniile sale din Cathay și Manzi, dat fiind faptul că mongolezii aveau mai multă încredere în supușii europeni și cei chinezi.

Pe drumul prin Orient, Marco Polo a învățat limba persană, turcă și mongolă, ajungând să o vorbească cu pricepere și, da, a mâncat pentru prima oară, european fiind, paste făinoase în China și înghețata chiar în Beijing – chinezii deja erau experimentați în congelarea produselor – și le-a adus în Europa, aceasta fiind singura explicație găsită pentru care atât europenii și chinezii au ajuns să dezvolte aceste rețete. Cu toate acestea, informația nu este clară, sursele lui Marco Polo fiind încă disputate și nu se consideră de încredere, iar viața lui privată nu a fost elaborată foarte mult în scris. Acest lucru este susținut probabil și de faptul că se menționează că a văzut un unicorn, ceea ce este pentru istorici greu de crezut!

Cei doi frați Polo, tatăl și unchiul se pare că au avut și funcțiile militare în asediul orașului Saianfu. Marco, în schimb, a fost pe placul lui Kublai Khan, care era fascinat de poveștile sale despre culturi și îl trimitea deseori pe tânăr la drum tocmai din acest motiv. Cuvintele din relatările sale scrise sunt însă uneori atât de alambicate, încât istoricii găsesc mai multe metode de interpretare, nu consideră unele informații veridice sau chiar concluzionează că venețianul ar fi repovestit întâmplările altcuiva și nu pe cele proprii.

Întoarcerea în Veneția a fost la fel de tumultuoasă ca venirea: dat fiind faptul că hanul îmbătrânise și odată cu moartea sa și preluarea stăpânirii de către altcineva nu le mai asigura siguranța ca străini, cei trei bărbați au plecat din Mongolia, trecând prin Indonezia, Peninsula Malaysia și Sri Lanka, escortând o prințesă mongolă spre Persia pentru a se căsători. 

Pe drum, au fost jefuiți de bogățiile lor și, de parcă nu ar fi fost destul, la întoarcerea în Veneția, Marco Polo a fost luat prizonier de genovezi din pricina disputei acestora cu venețienii și l-a cunoscut pe romancierul Rustichello da Pisa, care l-a ajutat cu scrierea acestor călătorii ale sale: „Devisement du Monde” – „Descrierea lumii” sau „Il Milione” – de la porecla lui Marco Polo – „Emilione”, în care acesta a relatat o mulțime din lucrurile nebunești, ciudate, neobișnuite și alte bizarerii culturale pe care le-a observat. Faptul că venețianul petrecuse atâta timp în afară l-a determinat probabil să aibă probleme fie chiar cu limba venețiană sau franco-italiană în care a fost redactat manuscrisul, motiv pentru care s-au stârnit atâtea ambiguități. 

După eliberarea acestuia, viața sa a ajuns în sfârșit să urmeze o traiectorie constantă, liniștită, fără a atrage prea mult atenția. Marco Polo și-a găsit în sfârșit liniștea, dar poveștile sale au căpătat viață și au stârnit vâlvă. Înainte să moară, la vârsta de 70 de ani, a fost rugat să retragă poveștile pe care le-a spus întrucât se considerau a fi false, la care el a răspuns, în mod ironic și legendar, că „nu a povestit decât jumătate din tot ce a văzut”. Astfel ne mai rămâne doar să ne gândim la toate experiențele secrete pe care le-a avut în perioada secolelor XIII și XIV și le-a luat cu el în mormânt, ascunzându-le pe vecie!

Text: Pridie Carmen Andreea

Grafică: Desaga Daria

PR: Anescu Alice