Marc Aureliu
Asemenea lui Gaius Iulius Caesar, cunoscut mai degrabă ca om politic decât ca om de litere, împăratul Marc Aureliu nu numai că a condus destinele Imperiului Roman vreme de două decenii, între anii 161 și 180, dar a rămas în conștiința universală drept filozoful stoic care, în momentele de liniște ale luptelor cu germanii și Sarmații, în cortul său de campanie, a scris o lucrarea ,,Gânduri către sine însuși".
Provine dintr-o familie de nobili care au deținut funcții publice importante în Imperiu. Împăratul Hadrian a remarcat inteligența, seriozitatea, interesul pentru studiu prezente încă din copilărie. La vârsta de 6 ani este numit cavaler și este invitat să locuiască la palat pentru a fi instruit. A studiat artele liberale, dreptul și pictura, însă a arătat o înclinație aparte către studiul filosofiei, cu deosebire filosofia stoică. La dorința lui Hadrian, a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius cu care a împărțit domnia timp de 14 ani. În pregătirea sa ca viitor împărat, a fost inițiat în conducerea Imperiului și a fost numit în funcții publice cu responsabilitate din ce în ce mai mare. Formarea sa filosofică, precum și blândețea, modestia, respectul pentru oameni, rafinamentul sufletesc, onestitatea și curajul l-au pregătit și au fost esențiale pentru reușita în fața provocărilor misiunii sale.
Născut ca Marcus Annius Verus sau Marcus Catilius Severus, a luat mai târziu, după ce a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius, numele de Marcus Aelius Aurelius Verus. Ca împărat, s-a numit Marcus Aurelius Antoninus Augustus.
Marc Aureliu preia conducerea Imperiului Roman în vremuri dificile, trebuind să facă față unor amenințări din diferite părți. După ce reușește să înăbușe în zona apuseană revoltele unor triburi germanice și britanice, este confruntat în anul 165 d. Hr. cu invazia parților din provinciile orientale ale Imperiului. În timp ce fratele său prin adopție, Lucius Verus – asociat la conducerea Imperiului, suferă înfrângeri dezastruoase, încredințarea comenzii militare unor generali capabili, Statius Priscus și Avidius Cassius, permite romanilor să reprime atacurile parților, ocupându-le și două orașe principale, Seleucia și Ctesifona. Victoria militară este celebrată la Roma, însă legiunile romane aduc cu ele din Orient o îngrozitoare epidemie de ciumă, care lasă semnificative consecințe sociale și economice. În zona Dunăreană, triburile germanice, Marcomanii și Sarmații, amenință direct Italia de Nord. Marc Aureliu preia direct conducerea operațiunilor militare, care vor dura peste cinci ani, din 169d. Hr. până în 175d. Hr. Încurajat de un zvon fals privind pretinsa moarte a lui Marc Aureliu, generalul Avidius Cassius, guvernator al provinciilor din zona Siriei, se proclamă în 175d. Hr. împărat. Marc Aureliu se pregătește să pornească împotriva generalului rebel, dar – înainte de a se ajunge la un război civil – Cassius este ucis și liniștea este restabilită datorită fidelității guvernatorului Cappadociei, Martius Verus. Marc Aureliu încheie pace cu Sarmații și se îndreaptă totuși spre provinciile orientale, vizitează Cilicia, Siria și Egiptul, apoi revine prin Smirna și Atena, unde se inițiază, împreună cu fiul său Commodus, în tainele din Eleusis. Din nefericire, în timpul acestei călătorii, moare soția sa, Faustina.
Întors la Roma, celebrează triumful asupra marcomanilor și sarmaților, iar în 177 d. Hr. îl asociază pe Commodus la conducerea Imperiului. În același an este nevoit să plece din nou în provinciile dunărene, pentru a reprima noi revolte ale triburilor germanice. În anul 180 d. Hr., moare în urma unei boli infecțioase, în orașul Vindobona (azi Viena).
Pe plan politic, Marc Aureliu a condus afacerile Imperiului în strânsă asociere cu Senatul și a inițiat o serie de reforme în problemele administrative și de drept, a construit școli, spitale și orfelinate. Domnia lui Marc Aureliu a fost marcată de aspre persecuții ale creștinilor, cum a fost cea din 177 d. Hr., de la Lugdunum (azi Lyon).
Text: Ștefănescu Alexandra-Maria
Grafica: Daria Desaga
PR: Mara Vulpe
Comentarii
Trimiteți un comentariu