Aremele nucleare

Armele nucleare au fost utilizate pentru prima dată în 1945, odată cu bomba nucleară de la Hiroshima (6 august) și bomba nucleară de la Nagasaki (9 august). În ciuda promisiunilor făcute de mulți conform cărora responsabilii de lansarea și dezvoltarea acestui tip de bombă nu le vor folosiîmpotriva oamenilor sau că alte națiuni nu le vor mai dezvolta, armele nucleare au fost folosite o singură dată (ambele de către Statele Unite, în august 1945) și testate în alte situații. Mai multe țări, cum sunt Statele Unite, Franța, China, Marea Britanie și URSS (ulterior, Rusia, care a intrat în posesia unor arme nucleare), au ajuns să fie cunoscute drept “puteri” nucleare.

 

Cum au apărut armele nucleare, mai exact?

 

Armele bazate pe explozia energiei nucleare sunt rezultatul proiectului american Manhattan, alături de dezvoltarea lor, care a fost inițiat din teama că Germania nazistă ar putea dezvolta astfel de arme. Prima descoperire crucială făcută în domeniu a fost în decembrie 1938, fizicienii germani realizând o fisiune nucleară în mod artificial. Descoperirea de către fizicianul maghiar Leo Szilard a posibilității reacției în lanț de fisiune a nucleelor de uraniu sau de plutonium și, nu în cele din urmă, scrisoarea adresată lui Franklin D. Roosevelt, trimisă alături de celebrul fizician Albert Einstein, în august 1939 au fost momente semnificative. De asemenea, alături de aceste acțiuni, nu trebuie uitată orice încercare de a pune problema sfârșitului Războiului Rece ca relație conflictuală între cele două puteri. 

 

În perioada 1942-1946, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și Canada au lucrat împreună în cadrul Proiectului Manhattan pentru a crea arme atomice. Primul loc desemnat pentru realizarea acestui proiect a fost Manhattan, care ulterior a devenit numele de cod oficial al proiectului.

 

Pe 16 iulie 1945, a avut loc testul Trinity, în deșertul Jornada del Muerto, lângă Alamogordo, statul New Mexico. Acesta constaîntr-o bombă cu plutoniu al cărei design era similar cu cel al bombei detonate în Nagasaki, iar în 1965, locul de testare a fostdeclarat reper istoric național și înscris în Registrul național al locurilor istorice în anul următor.

 

 

 

 

Cercetarea științificǎ fost condusă de J. Robert Oppenheimer, un fizician american, care după război a devenit președinte al Comitetului General Consultativ al nou-înființatei Comisii pentru Energie Atomică din Statele Unite, încercând să oprească răspândirea armelor nucleare. Din cauza exprimării opiniilor sale sincere, el și-a pierdut influența politică. 

 

În prezent, există două tipuri principale de arme nucleare: cele care se bazează exclusiv pe fisiune nucleară și cele care utilizează fisiunea nucleară pentru a iniția reacția de fuziune nucleară. Totuși, nu trebuie să uităm existența armelor nucleare bazate pe fisiune, armele cu neutroni, armele cu contaminare și proiectilele cu uraniu sărăcit.