Moartea lui Al Capone

 

Al Capone s-a născut în data de 17 ianuarie 1899, în Brooklyn, New York, într-o familie de imigranți italieni, originari din Napoli. După ce a abandonat școala la vârsta de 14 ani, din cauza unei altercații violente cu un profesor, a început să muncească în diverse locuri. Simultan, acesta făcea parte din mai multe bande de copii delicvenți, cum ar fi Brooklyn Rippers sau Forty Thieves Juniors, ocupându-și timpul cu vandalism, furturi și alte crime asemănătoare. Apoi a devenit un membru al James Street Boys, bandă care era deținută de Johnny Torrio, un gangster notoriu din acea perioadă. Torrio conducea Five Points Gang, alături de Francesco Ioele (Frankie Yale). Capone a început să lucreze ca barman la localul Harvard Inn, deținut de aceștia, participând și la activitatea criminală a bandei lor. Înainte de a împlini vârsta de 21 ani, a devenit responsabil pentru multiple omoruri, jafuri și incidente violente. Torrio îl simpatiza pe tânăr, devenind un mentor pentru acesta.

În 1909, Torrio se mută la Chicago, pentru a ajuta în a administra afacerile ilegale profitabile ale lui Jim Colosimo. Acesta deținea mai multe bordeluri, fiind de asemenea implicat și în industria jocurilor de noroc din oraș, dar și în traficul de băuturi alcoolice, care erau interzise de lege în acea perioadă. Capone, rămas la New York, atrage antipatia și furia liderilor bandei White Hand, după ce a ucis unul dintre membri săi. Pentru a evita răzbunarea acestora, Yale îl trimite la Chicago în 1919, unde avea să lucreze pentru Colosimo, rămânând în strânsă colaborare cu Torrio. Capone preia funcția de bodyguard în bordelurile acestuia, în această perioadă întreținând relații cu mai multe dintre prostituatele care lucrau în acestea. Se crede că în această perioadă s-a îmbolnăvit de sifilis, dar a refuzat, din rușine, să trateze boala, de care avea să sufere pentru tot restul vieții lui și care avea să îi deterioreze condiția psihică, cu trecerea timpului.

În 1920, Jim Colosimo este asasinat, iar Frankie Yale și Al Capone sunt responsabili pentru acest eveniment. Johnny Torrio preia controlul afacerilor acestuia, iar Capone este cel mai important asociat al său. În 1924, după uciderea lui John Howard, ca răzbunare pentru atacul acestuia asupra unuia dintre prietenii lui Capone, cei doi capi ai mafiei din Chicago atrag dușmănia procurorului William McSwiggin, acesta încercând să le dovedească vinovăția în instanță. Totuși, martorii, de frica repercusiunilor, neagă comiterea crimei de către Torrio și Capone. Apoi, cu ajutorul lui Yale, cei doi îl ucid pe Dion O’Bannion, un lider de bandă important din oraș. Ulterior, în 1925, asociații acestuia, Hymie Weiss și George “Bugs” Moran, încearcă să îl asasineze pe Torrio, dar nu reușesc.

După o scurtă perioadă petrecută în arest, Johnny Torrio se retrage din activitate, mutându-se în Italia. Capone preia controlul complet al organizației criminale a acestuia, fiind aproape de a avea un monopol asupra industriei jocurilor de noroc, prostituției și traficului de băuturi alcoolice din Chicago. În 1926, îl ucide pe McSwiggin, nefiind condamnat nici pentru această crimă. Averea lui Capone ajunge la proporții colosale, mafiotul având aproximativ 100 milioane de dolari în 1927. Șirul sângeros de asasinate continuă, unul dintre cele mai faimoase fiind Masacrul de Sfântul Valentin din 1929, Capone fiind responsabil pentru uciderea a 7 complici de-ai lui Bugs Moran într-un garaj. Notoriul criminal intrase în vizorul FBI-ului, devenind “Inamicul public nr. 1” al acestora, dar lipsa de dovezi pentru crimele sale îl fac să rămână în libertate. Primul pretext pentru arestarea acestuia este găsit în același an, în data de 17 mai, când Capone și bodyguard-ul său sunt surprinși cu arme letale ilegale în posesia lor, într-un teatru din Philadelphia. Liderul mafiot este condamnat la un an de închisoare și își ispășește sentința, fără vreun incident semnificativ, fiind eliberat chiar după opt luni, pentru bună purtare. În afară de această ședere scurtă la penitenciar, Capone nu are probleme semnificative cu apărătorii legii, tacticile sale de a intimida martorii din procese și carisma sa ajutându-l să scape de acuzații.

  În data de 16 iunie 1931, Capone și mai mulți complici de-ai săi sunt acuzați de evaziune fiscală. După un proces lung, capul mafiei din Chicago este condamnat, în data de 24 noiembrie, la 11 ani de închisoare și este nevoit să plătească amenzi, datorii rezultate din taxe și alte costuri, acestea având valoarea totală de $272692. Initial, Capone este trimis la închisoarea Cook County. Este mutat la Penitenciarul din Atlanta și, ulterior, la Alcatraz. Condiția sa psihică s-a deteriorat în timpul ispășirii acestei sentințe, din cauza sifilisului. De asemenea, crizele sale emoționale deveneau din ce în ce mai frecvente, agravându-se cu trecerea timpului. În februarie 1938, a fost diagnosticat cu sifilis cerebral și a fost eliberat în noiembrie 1939, după nenumăratele rugăminți ale soției sale, Mae.

Capone a fost internat pentru pareză (o inflamație a creierului provocată de sifilis) la spitalul Union Memorial din Baltimore. După trei săptămâni, a fost externat și a plecat în Palm Island, Miami, Florida, unde și-a trait restul vieții, nemaiîntorcându-se în Chicago, orașul pe care odată îl controla prin teroare. Fostul lider mafiot începuse să aibă din ce în ce mai multe halucinații și crize asemănătoare celor provocate de epilepsie. Sănătatea sa mentală și fizică se deterioraseră semnificativ, abilitățile sale cognitive și intelectuale fiind reduse considerabil.

    În 1946, FBI-ul menționa într-un raport că fostul criminal avea condiția mentală a unui copil de 12 ani. Comportamentul său devenise bizar, Capone plimbându-se frecvent prin casă în pijamale, închipuindu-și că are discuții cu prietenii săi decedați. Ieșirile la farmacie îi provocau bucurie, motivul fiind faptul că primea gumă de mestecat.

În data de 21 ianuarie 1947, Al Capone a suferit un atac cerebral. A fost tratat rapid, iar criza s-a oprit în scurt timp, paralizia de la nivelul membrelor și a feței dispărând. Accidentul vascular cerebral a provocat o slăbire a imunității lui Capone, făcându-l să se îmbolnăvească de pneumonie la scurt timp după aceea. Organismul lui nu a mai putut face față, problemele cardiace ale acestuia accentuându-se. Totuși, momentele de luciditate ale fostului cap al mafiei încep să fie din ce în ce mai frecvente, acesta purtând multiple discuții cu familia sa.

În data de 25 ianuarie 1947, Al Capone a decedat după un stop cardiac, fiind victimă a acestuia ca urmare a slăbirii organismului său.

A murit în liniște, înconjurat de familie, în contrast cu viața sa scandaloasă și zbuciumată.

Al Capone rămâne și în prezent un simbol al crimei organizate și al perioadei prohibiției din SUA, fiind, de asemenea, recunoscut ca unul dintre cei mai renumiți mafioți. A profitat de situația în care societatea americană se afla în acel moment, pentru a controla Chicago-ul prin teroare. Povestea vieții lui reprezintă o pildă pentru lumea modernă, despre corupție și problemele ce pot rezulta din aceasta.

Redactor: Bogdan Mihai

Grafică: Miruna Haidamac

PR & DTP: Ciurdărescu Maria