Marea colonizare grecească a Mării Mediterane

      Contextul începerii Marelui Proces de Coloizare:

  Micene, prima civilizație de pe teritoriul Greciei Continentale, a prosperat între secolele XXI și XIII î.Hr., pentru ca în secolul XII să-și încheie existența, din cauza atacurilor populațiilor migratoare.

  Ulterior căderii acestei mari civilizații, migratorii s-au așezat pe teritoriile cucerite, au fondat orașe-stat importante, precum Sparta sau Corint, iar în Perioada Arhaică, cuprinsă între 800 și 480 î.Hr., creșterea populației, a meșteșugurilor și a comerțului, dar și împuținarea teritoriilor agricole a determinat începutul procesului de colonizare.

     Organizarea grupului de coloniști și raportul coloniei cu metropola(orașul-stat din care proveneau coloniștii):

  La început, întemeierea coloniilor se făcea relativ spontan, dar cu timpul aceasta a devenit tot mai organizată, un rol important fiind jucat de oracolul de la Delphi, a cărui consultare de către viitorii coloniști devenise aproape obligatorie (acolo se adunau date despre ținuturile și populațiile care aveau să întemeieze noi colonii).

  Grupul de coloniști era condus de un oiketes, care devenea eroul coloniei după moarte. Pentru început, colonia păstra legături strânse cu metropola, vorbindu-se același dialect și divinizându-se aceleași zeități, cetatea-mamă putând chiar să impună principalii magistrați. Cu timpul, relația se răcea, colonia devenind practic independentă.

     Colonizarea apuseană timpurie(secolul VIII î.Hr.):

  Secolul VIII î.Hr. a fost marcat de un lung proces de colonizare a Sudului Italiei și a Siciliei, fiind înființată colonia Kyme, printre cele  mai importante colonii chalcidiene, în 750 î.Hr.

  Corinthul s-a implicat și ea în colonizare, întemeiand, pe coasta vestică a Greciei, colonia Corcyra care, împreună cu metropola va fonda colonii precum Ambracia sau Apollonia. Cea mai importantă colonie a Corinthului și una dintre cele mai importante colonii grecești a fost Syracuza, înființată în 734 î.Hr.

  Tot în aceeași perioadă, Sparta a înființat singura ei colonie, Taras, numită Tarentum de romani, în 708 î.Hr.Marele număr de colonii grecești din sudul Italiei i-a făcut pe greci și romani să denumească acest teritoriu Graecia Magna (Grecia Mare).

      Expansiunea grecilor către Spania;colonizarea Africii de Nord(secolele VII-VI î.Hr.):

  Grecii au continuat expansiunea lor Occidentală, numărul de coloniști și numărul de orașe-stat/regiuni din care proveneau aceștia mărindu-se considerabil.

  Colonia Gela, înființată de Rodos în 690 î.Hr., întemeiază, la rândul ei, colonia Akragas (numită de romani Agrigentum) în 580 î.Hr. În sudul Italiei apar așa numitele colonii ,,aheene’’, deoarece erau fondate de coloniști veniți din Ahaia, teritoriu din nordul Peloponezului, exemple de astfel de colonii fiind Sybaris și Crotona, din ultimele decenii ale secolului VIII î.Hr sau Metapontum, de la 680 î.Hr.

  În Liguria, foceeni au întemeiat, pe la 600 î.Hr., colonia Massalia(Marsilia), apoi colonia Monoicos(Monaco). Grecii au ajuns și pe coasta mediterană a Iberiei, fondând colonii precum Mainake sau Hemeroskopeion.

  Colonizarea Africii de Nord a avut mult mai puțin succes, lucru datorat rezistenței locale, dar și mediului nefavorabil. Două dintre cele mai importante colonii din Africa sunt Cirene, înființată de dorienii din Thera,Rodos și din alte orașe mai mici în 631 și Naucratis, înființată de coloniștii din mai multe orașe în Delta Nilului.

     Consecințele colonizării apusene pentru dezvoltarea lumii grecești, dar și a populațiilor autohtone:

  Consecințele marii colonizări grecești au fost evidente și de o importanță enorma. Prin aceasta, arealul lumii și civilizației elenice au sporit foarte mult, cu influențe benfice atât pentru greci, cât și pentru populațiile locale. Întemeierea noilor colonii a fost adesea un mijloc excelent pentru a atenua conflictele interne din diferite metropole.

  Totodată, coloniile grecești au mai avut, asupra poparelor locale, și efectul de a le propulsa, acționând ca o obligație spre evoluție, acestea reușind să treacă la un mod de viață mai apropiat de cel antic.

  Nu în ultimul rând, coloniile au contribuit la dezvoltarea meșteșugului, a comerțului și a agriculturii, unele polisuri ajungând dependente de importurile de grâne din colonii.

 

Text: Polojan David

Grafica: Gica Crina

PR: Calinescu Elisa