Blestemul faraonului
4 noiembrie 1922 este o dată care a schimbat
pentru totdeauna arheologia, scoțând la iveală o fața a Egiptului pe care
cercetătorii nu o văzuseră până atunci. Astfel, la aceasta dată, arheologul
Britanic Howard Carter, finanțat de Lordul Carnarvon, a descoperit, in Valea
regilor, un mormânt aproape intact ce adăpostea un număr incredibil de
artefacte. Era mormântul lui Tutankhamon.
Regele Tut, cum a fost ulterior supranumit, a
devenit prin urmare unul dintre cei mai cunoscuți conducători care au trăit
vreodată, milionane de oameni fiind fascinați de mumia cu masca de aur a
băiatului rege.
Născut în timpul celei de-a XVIII-a dinastii a
Egiptului antic, care s-a întins din 1550 î.Hr. până în 1295 î.Hr.—Tut și-a
început viața sub numele de Tutankhaten.
Înainte de urcarea sa pe tron, Egiptul trecea
printr-o perioadă de mari tulburări. Regele Amenhotep al IV-lea, despre care se
crede că este tatăl lui Tutankhamon, a interzis venerarea zeilor de până
atunci, introducând pentru prima oară în istoria acestei civilizații ideea de
monoteism, unica zeitate devenind Aton, discul solar. În onoarea acestei noi
zeități, el și-a schimbat propriul nume în Akhenaton și l-a numit pe fiul său
Tutankhaton, adică „imaginea vie a lui Aton”.
Ajuns pe tron la vârsta de doar nouă ani după
moartea tatălui său, restul scurtei domnii a lui Tut a fost lipsit de
evenimente remarcabile. Domnind doar aproximativ nouă ani, Tutankhamon a fost
unul dintre faraonii mai puțin cunoscuți ai timpului său. Unii savanți susțin
că consilierii și preoții regali ar fi putut chiar să-l fi folosit pe băiatul
rege ca o marionetă pentru a-și recupera puterea, pe care tatăl lui le-o luase.
Alții sugerează că succesorii lui Tut i-au eliminat numele din însemnările
vremii din cauza asocierii sale cu Akhenaton. Indiferent de modul în care au
stat lucrurile, descoperirea arheologilor va rămâne întotdeauna în istorie,
plasandu-l pe tânărul rege în rândul celor mai cunoscuți faraoni.
Închis în sarcofagul său de aur pur, el a
rămas secole întregi în întuneric, înconjurat de liniştea impenetrabilă şi
bogăţii:care de aur, statuete de aur şi abanos, jucăriile din copilărie, o
flotă de nave în miniatură, tronul său din aur, bijuterii preţioase şi câte şi
mii de alte obiecte. Fiecare colţişor al camerelor fiind conținând o părticică
din istoria Egiptului antic. Cu toate acestea liniștea faraonului nu a durat o
veșnicie, iar mumia a fost adusă în cele din urmă la lumina.
Carter a avut nevoie de zece ani pentru a
scoate la lumină, a curăţa şi înregistra toate comorile din mormântul
faraonului, peste 5.000 de artefacte.
Cu toate acestea nu toți cei care au pătruns
în camerele înțesate cu bogății au ajuns să ducă o viață lungă și liniștită în
timp ce se puteau bucura de faima. La doar două luni după deschiderea
mormântul, Lordul Carnarvon, prima persoana care a intrat în el, și-a pierdut
viața, ucis de otrăvirea cu sânge de la o mușcătură de țânțar infectată pe
obrazul său.
Astfel, in presa vremii a fost speculată ideea
că ar exista un așa-zis „blestem al mumiei” sau „blestem al faraonilor”, care
se presupune că promitea moartea oricui îndrăznea să deranjeze somnul regilor
și reginelor care se odihneau în vale. Zvonurile au crescut abia după moartea
bruscă și timpurie a mai multor persoane legate de excavarea mormântului lui
Tut.
În anul 2002 British Medical Journal a
realizat un studiu care sa compare speranța de viață a 44 dintre europenii care
au participat excavații cu speranța la viață din acea perioadă. (Se spunea că
blestemul nu îi afectează pe egiptenii nativi.) In urma acestui studiu nu s-a
găsit nicio asociere semnificativă între expunerea potențială la blestemul
mumiei și supraviețuirea, precum și niciun semn că cei care au fost expuși ar
fi mai probabil să moară în decurs de 10 ani.
În concluzie, existența unui posibil blestem
al mumiei rămâne să fie confirmat sau infirmat pe viitor, când o alta
descoperire că cea a mormântului lui Tutankhamon va zgudui istoria.
Text: Ghiondea Ana
Grafică: Desaga Daria
PR: Anescu Alice
Comentarii
Trimiteți un comentariu