Comorile neștiute ale Bucureștiului: Casa Bosianu

 

Cu gândul spre București, spre ceea ce a fost, ce este sau ce va fi, căutăm răspunsuri uitându-ne în urmă și găsim explicați în toate zidurile îmbrăcâte în comori arhitecturale încercate de timpuri, comori definite de fapte pe care le regăsim mai mult sau mai puțin în istorie. Astfel, cum ar fi să ne gândim la cele pe care nu le regăsim atât de des menționate sau în atât de multe rânduri scrise.

 

Bucureștiul are de spus nenumărate povești, ascunde atât de multe mărturii ale unor fapte și atât de multe vise devenite sau nu realitate. Dacă am observa măcar jumătate din câte are de arătat, am înțelege răspunsurile unor întrebări pe care nici măcar nu am apucat să le punem încă. Dacă ne-am încetini trecerile grăbite pe străzile acestuia și le-am transformă în plimbări, am află multe și am știi și mai multe.

 

Acum oprind puțin timpul, descoperim ce ascunde valul de vegetație ce îmbrățișează stradă Constantin Bosianu, în aparență o străduță mică și neînsemnată ce face legătura dintre Piața Regina Maria și Mitropolit Filaret, între Parcul Carol și Palatul Parlamentului, pe care în grabă noastră poate nu am vedea-o că pe mai mult de o simplă scurtătură. O străduță mică ce ascunde începutul unor fapte mărețe. Pe stradă Constantin Bosianu își găsește lăcașul, ascunsă prin verdeața zilelor de vara, Casa Bosianu, casă în care s-a pregătit în taină Unirea de la 1859 și care face astăzi parte din  Ansambulu Observatorului Astronomic Bosianu. A aparținut lui Constantin Bosianu, unul dintre marii susținători ai lui Alexandru Ioan Cuza, premier al României, director al Ministerului Justiției şi decan al Facultăţîi de Drept din Bucureşti.

 

Pe vremea când însuși Bosianu privea spre Bucureștiul secolului XIX, celebrul architect Luigi-Ludovic Lipizer  avea să ridice o casă “pe sufletul” lui Bosianu, în stil negotic, împodobită cu fel și fel de detalii în formă de Steaua lui David la uși, un turn cu creneluri, camere spatiose, scară la care trăgeau trăsurile domnilor și  doamnelor ce veneau spre nouă atracție a străzii ce avea să îi poarte numele lui Bosianu. În 1859 trăsurile aveau să tragă spre locul secret de întâlnire al unioniștilor. Întruniri în care a fost hotărâtă alegerea lui Alexandru Ioan Cuza că domn și în Muntenia, după ce urmă să fie ales la Moldova.

 

Chiar trăsura domnitorului Alexndru Ioan Cuza avea să tragă la scară Vilei Bosianu iar după alegerea lui Cuza, casa avea să se bucure de onorabilul titlu de sediu al Consiliului de Miniștri. După moartea marelui om juridic, casa nu a fost lăsată în van, valoarea și măreția faptelor pe care acesta le cunoscuse avea să fie prețuită mai departe, ajungând sediu al Consiliului Meteorologic, a suferit stricăciuni în urmă cutremurelor din 1940 și 1977 și a lipsei de îngrijire, însă a fost restaurată în 1922.

 

Astăzi, Vila Bosianu, se poate vizită doar în anumite condiții, deși valoarea să istorică merită prețuită, recunoscută și mai ales știută de cât mai mulți dintre noi. Nu știu dacă am putea avea speranța să fie deschisă spre vizitare permament, dar atunci când trecem grăbiți pe trotuarele străzii Bosianu, să ne oprim în loc, să o privim și să ne imaginăm poveștile pe care această le-a cunoscut.

 

Text: Alexandra Rus

Material vizual: Maria Marinescu