Amelia Earheart – de la ambiție la realizare

 

   Recent s-au împlinit 90 de ani de când Amelia Mary Earhart a devenit prima femeie care a traversat Oceanul Atlantic în zbor. Data de 21 mai marchează astfel momentul în care Amelia devine totodată pionieră a aviației americane, influențând percepția oamenilor cu privire la modul în care femeile obișnuiau a fi privite în domeniile considerate în trecut menite exclusiv bărbaților și promovând oportunitățile pe care acestea le aveau în aviație.

   Încă din copilărie, Earhart era o fire aventuroasă și independentă, lucruri pentru care va deveni cunoscută mai târziu în viața sa. Tatăl ei lucra ca avocat, ocupându-se de cazuri feroviare, iar mama provenea dintr-o familie înstărită. După decesul bunicilor ei, familia s-a aflat într-un impas din punct de vedere financiar, confruntându-se totodată și cu alcoolismul tatălui. Familia Earhart s-a mutat des, Amelia terminând liceul în Chicago, în 1916. După ce mama ei și-a primit moștenirea, Amelia avea posibilitatea de a urma cursurile la Școala Ogontz din Rydal, Pennsylvania. În timpul unei vizite făcută surorii ei în Canada, Earhart începe să dezvolte un interes în a avea grijă de soldații răniți în război, urmând să părăsească liceul în acest scop.

   Odată cu întreruperea celui de-al doilea an de liceu, Amelia a hotărât să devină asistentă medicală în cadrul armatei, lucrând ca voluntar pentru Crucea Roșie în Toronto, în timpul Primului Război Mondial. Veteranii cu care a intrat în contact erau piloți, astfel că tânăra a devenit fascinată de aviație. După decizia din 1919 de a urma cursurile Facultății de Medicină a Universității Columbia, din New York, studiază acolo timp de un an, după care abandonează.

   Astfel, când aceasta, în vârstă de 10 ani, a văzut primul ei avion la un târg de stat, nu a fost deloc impresionată. „Era o chestie de sârmă ruginită și lemn și nu părea deloc interesant”, a spus ea cu dispreț. Abia după ce a participat la o expoziție de cascadorii, aproape un deceniu mai târziu, a devenit cu adevărat interesată de aviație. Un pilot le-a zărit pe Earhart și pe prietena ei, care priveau dintr-o poiană izolată, și se aruncă înspre ele. „Sunt sigură că și-a spus: „Uită-te la mine cum le fac să fugă-n toate părțile!”, a exclamat ea. Earhart, care a simțit un amestec de teamă și plăcere, a rămas nemișcată. În timp ce avionul trecea, ceva în interiorul ei s-a trezit. „Nu am înțeles atunci”, a recunoscut ea, „dar cred că micul avion roșu mi-a spus ceva în timp ce trecea”. Pe 28 decembrie 1920, pilotul Frank Hawks i-a dat o plimbare care avea să-i schimbe viața pentru totdeauna. „Când am ajuns la două sau trei sute de metri altitudine, știam că trebuie să zbor.”. Un an mai târziu reușește să urmeze primele cursuri de pilotaj, ore destul de costisitoare, achitate din propriile economii. Visul de a-și achiziționa un avion „Kinner Airster” devine realitate anul următor, reușind să dobândească un record de zbor impresionant de 4300 m de înățime.

   După despărțirea părinților, Amelia Earheart se mută în Boston, unde lucrează drept învățătoare și asistent social, păstrându-și necontenită pasiunea de a zbura în timpul liber. În anul 1927, Charles Lindberg devenea prima persoană care a traversat Atlanticul în zbor. Succesul lui a determinat-o pe Amelia să-și fixeze un țel pentru înregistrarea unui astfel de record la feminin.

   Data de 17 iunie 1928 marchează clipa când Amelia Earhart devine prima femeie și a doua persoană care traversează Atlanticul într-un zbor fără oprire. A fost medaliată cu medalia de aur de la Societatea Națională de Geografie de către președintele Herbet Hoover. Congresul a premiat-o cu Crucea pentru Distincție în Zbor. La ceremonie, vice-președintele Charles Curtis i-a lăudat curajul, spunând cum a dat dovadă de „cutezanță și abilități eroice drept navigatoare, punându-și viața în pericol”. Amelia a simțit că acel zbor a dovedit cum bărbații și femeile sunt egali în „slujbe ce necesită inteligență, coordonare, viteză și putere de voință”.

   Pe lângă faptele ei brave de pilotaj, Amelia Earhart este cunoscută pentru încurajarea femeilor de a respinge normele sociale ce le constrângeau drepturile și libertățile și de a profita de variate oportunități, în special în domeniul aviației. În anul 1929, a fondat o organizație pentru femeile pilot, ce a devenit cunoscută mai târziu drept The Ninety-Nines, fiind totodată prima președintă a acesteia. În plus, a lansat o linie de îmbrăcăminte funcțională în 1933, concepută pentru „femeia care trăiește activ”, care muncește.

   Cariera ei a fost întreruptă odată cu dispariția sa și a navigatorului Fred Noonan în iulie 1937, când cei doi au dispărut în timp ce încercau să realizeze înconjurul Pământului, pierzându-li-se orice urmă în timp ce zburau deasupra Oceanului Pacific. Aceștia trebuiau să ajungă în orașul Lae din Papua Noua Guinee, însă avionul pierdea încet-încet combustibil, fiind în cele din urmă dați dispăruți pe mare, negăsindu-se dovezi ale unei prăbușiri. Niciunul dintre cei doi nu a fost găsit, Amelia Earhart fiind oficial declarată moartă un an și jumătate mai târziu, pe 5 ianuarie 1939.

   Amelia Earhart reprezintă una dintre figurile influente ale istoriei contemporane, fiind o voce puternică pentru drepturile femeilor în societate, cât și pentru meritele și realizările acestora. Va fi întotdeauna amintită pentru curajul, viziunile și realizările sale revoluționare în aviație. Într-o ultimă scrisoare către soțui ei, spiritul ei neînfricat era prezent în permanență, mărturisind că este conștientă de pericolele la care se supune. „Vreau să o fac pentru că vreau cu adevărat să o fac. Femeile trebuie să încerce să realizeze fapte, precum au încercat și bărbații. Când eșuează, eșecul lor trebuie să fie o provocare mai ales pentru ele, apoi pentru ceilalți.”.

Text: Neagoe Teodora-Maria

Grafica: Cioaca Miruna