Celebra marmură de Rușchița, văzută și în Biroul Oval
„Această carieră s-a deschis undeva între anii 1883 şi 1884 şi a funcţionat fără întrerupere până în anul 2008”, povestește Viorel Berindeie, managerul carierei de la Ruşchiţa. Marmura din Munţii Poiana Ruscă este regină printre rocile de felul ei, îmbinând frumusețea cu duritatea. Plăcile de marmură, extrase de 84 de oameni, ajung acum în toate colţurile lumii. Vă vine să credeți sau nu, chiar Vulturul din Biroul Oval înglobează în splendoarea lui această marmură. Tot cu marmură din Banatul de munte din inima Carașului a fost restaurată și cea de-a III-a clădire romano-catolică din lume, Domul din Milano.
La ora actuală, marmura de la Ruşchiţa se exploatează în două cariere – Cariera Veche-Gropan și Cariera Nouă din Dealul lui Ionel. Extragerea marmurei de la Rușchița se face în terase de zece metri. O dată la două zile muncitorii desprind blocuri de marmură care ajung să cântărească și 800 de tone. Apoi cu un fir diamantat o taie în bucăți mai mici, care ajung la prelucrare. Întreaga exploatare se întinde pe 46 de hectare, mai exact doi munți. Unul dintre ei păstrează urmele muncii trecute. E ca o piramidă, deoarece tehnologia mai veche nu permitea extragerea blocurilor mari de marmură, iar pereții cândva albi s-au înnegrit o data cu trecerea anilor. Cariera cea nouă este încă la început, dar se lucrează de zor. Din această zonă pleacă materie primă în toată lumea.
Un arhitect austriac ce căuta materialul perfect pentru clădirile pe care le ridica, a descoperit la sfârşitul secolului al 19-lea satul Ruşchiţa la poalele unor munţi de marmură. Roca unică prin culorile sale roz, portocaliu sau gălbui, l-a fascinat pe loc şi a început să taie blocuri din ea cu oameni aduşi din Imperiu care i-au învăţat pe localnici aceste meserii. Din marmura de la Ruschița s-au realizat multe construcții în Imperiul Austro-Ungar, între care și Palatul Băncilor din Viena. Aşa se face că acum Parlamentul străluceşte cu un milion de metri cubi de marmură.
„De la începutul anilor 80 şi până la finalul perioadei comuniste marmura extrasă de aici de la Ruşchiţa a fost folosită doar pentru construirea Casei Poporului. N-au mai fost acceptate comenzi din străinătate şi nu s-au mai făcut nici măcar cruci pentru morminte”. A fost folosită şi la renovarea centrelor vechi din Oradea, Sibiu şi Alba Iulia. De asemenea, cu această marmură au fost realizate edificii publice cum ar fi Parlamentul din Budapesta, sediul BBC din Mannheim, Palatul Parlamentului din București, Aripa Nouă a Aeroportului Otopeni, Muzeul de Artă Contemporană, Palatul Telefoanelor, dar și lucrări particulare, precum Casa Capșa, vila sultanului din Brunei, sau vila din Monte Carlo a pilotului de Formula Michael Schumacher.
Johann Biebel , un renumit inginer constructor din Banat, a început exploatarea zăcământului de marmură din Rușchița, pe care o supranumește „a magyar Carrara". Către 1900, producția carierei Rușchița ajunsese de 700 de tone pe lună, aici lucrând 300-350 de muncitori.
După moartea lui Johann Biebel, fiul său János, unul dintre arhitecții Turnului Eiffel, a continuat exploatarea, astfel că în 1912 marmura de Rușchița ajunsese să fie exportată în 12 țări.
Ultimele date disponibile privind activitatea de extragere a murmurei datează din anul 2010, când s-a estimat o producție medie de 189.660 tone de marmură Rușchița pe an și o producție totală de peste 3,2 milioane de tone.
Redactor: Almășan Livia
La ora actuală, marmura de la Ruşchiţa se exploatează în două cariere – Cariera Veche-Gropan și Cariera Nouă din Dealul lui Ionel. Extragerea marmurei de la Rușchița se face în terase de zece metri. O dată la două zile muncitorii desprind blocuri de marmură care ajung să cântărească și 800 de tone. Apoi cu un fir diamantat o taie în bucăți mai mici, care ajung la prelucrare. Întreaga exploatare se întinde pe 46 de hectare, mai exact doi munți. Unul dintre ei păstrează urmele muncii trecute. E ca o piramidă, deoarece tehnologia mai veche nu permitea extragerea blocurilor mari de marmură, iar pereții cândva albi s-au înnegrit o data cu trecerea anilor. Cariera cea nouă este încă la început, dar se lucrează de zor. Din această zonă pleacă materie primă în toată lumea.
Un arhitect austriac ce căuta materialul perfect pentru clădirile pe care le ridica, a descoperit la sfârşitul secolului al 19-lea satul Ruşchiţa la poalele unor munţi de marmură. Roca unică prin culorile sale roz, portocaliu sau gălbui, l-a fascinat pe loc şi a început să taie blocuri din ea cu oameni aduşi din Imperiu care i-au învăţat pe localnici aceste meserii. Din marmura de la Ruschița s-au realizat multe construcții în Imperiul Austro-Ungar, între care și Palatul Băncilor din Viena. Aşa se face că acum Parlamentul străluceşte cu un milion de metri cubi de marmură.
„De la începutul anilor 80 şi până la finalul perioadei comuniste marmura extrasă de aici de la Ruşchiţa a fost folosită doar pentru construirea Casei Poporului. N-au mai fost acceptate comenzi din străinătate şi nu s-au mai făcut nici măcar cruci pentru morminte”. A fost folosită şi la renovarea centrelor vechi din Oradea, Sibiu şi Alba Iulia. De asemenea, cu această marmură au fost realizate edificii publice cum ar fi Parlamentul din Budapesta, sediul BBC din Mannheim, Palatul Parlamentului din București, Aripa Nouă a Aeroportului Otopeni, Muzeul de Artă Contemporană, Palatul Telefoanelor, dar și lucrări particulare, precum Casa Capșa, vila sultanului din Brunei, sau vila din Monte Carlo a pilotului de Formula Michael Schumacher.
Johann Biebel , un renumit inginer constructor din Banat, a început exploatarea zăcământului de marmură din Rușchița, pe care o supranumește „a magyar Carrara". Către 1900, producția carierei Rușchița ajunsese de 700 de tone pe lună, aici lucrând 300-350 de muncitori.
După moartea lui Johann Biebel, fiul său János, unul dintre arhitecții Turnului Eiffel, a continuat exploatarea, astfel că în 1912 marmura de Rușchița ajunsese să fie exportată în 12 țări.
Ultimele date disponibile privind activitatea de extragere a murmurei datează din anul 2010, când s-a estimat o producție medie de 189.660 tone de marmură Rușchița pe an și o producție totală de peste 3,2 milioane de tone.
Redactor: Almășan Livia
Grafică: Cioacă Miruna
Comentarii
Trimiteți un comentariu