Banda de alergat ca mijloc de tortură

    Pentru oricine a folosit vreodată trotuarul infinit al unei benzi de alergare, probabil că nu este o surpriză că mașina are reputația de a fi un dispozitiv de tortură. Dar ceea ce poate fi surprinzător este că tortura este de fapt scopul original al dispozitivului. Inventatorul William Cubitt a subscris la filozofia „fără durere, fără câștig”. „Roata lui Tread-Wheel”, care a fost descrisă în ediția din 1822 a Rules for the Government of Gaols, Houses of Correction, and Penitentiaries (publicată de British Society for the Improvement of Prison Discipline and for the Reformation of Juvenile Offenders), a fost prezentat ca o modalitate prin care prizonierii pot lucra o zi cinstită. Prizonierii foloseau benzi de alergare în grupuri, până la două duzini de condamnați lucrând la o singură mașină, de obicei măcinat cereale sau pompând apă, uneori până la opt ore la rând. Ei făceau acest lucru „prin intermediul unor trepte... gașca de prizonieri urcând la un capăt... greutatea lor combinată acționând asupra fiecărei scândure succesive, exact ca un râu pe scândurile plutitoare ale unei roți de apă”.

    Deși dispozitivului i s-au dat diferite nume - roata de rulare a fost un alt candidat timpuriu - termenul de bandă de alergare a rămas, deoarece ambele silabe se potrivesc de fapt cu sensul. Prototipul lui Cubitt, instalat la Surrey House of Correction, a folosit puterea pasului uman pentru a măcina porumb: Ca unealtă de pedeapsă și profit, moara era la fel de importantă ca și banda de rulare.

Text: Radu Matei

Grafică: Gică Crina

PR: Călinescu Elisa