Maria Antoaneta și rolul acesteia în Revoluția Franceză

 Maria Antoaneta (n. 2 noiembrie 1755 - d. 16 octombrie 1793) a fost ultima regină a Franței înainte de Revoluție, fiind cunoscută în istorie pentru viața sa extravagantă, ceea ce a atras ura poporului. Era percepută ca o iubitoare de lux și de modă, dar și ca un simbol al declinului monarhiei absolutiste.

A fost fiica împărătesei Maria Terezia a Austriei, sora împăratului Iosif al II-lea și s-a născut la Palatul Hofburg din Viena. În copilărie, a excelat la dans și a avut o mare pasiune pentru muzică, învățând, totodată, să cânte la clavecin. La 10 ani se străduia să citească și să scrie în germană, vorbea puțin și cu dificultate franceza și foarte puțin italiana – trei limbi care erau vorbite frecvent în familia imperială. A învățat, de asemenea, unele elementele de bază ale limbii latine. În acel moment, eticheta de la curtea austriacă era mult mai puțin strictă decât cea de la Versailles, iar dansurile erau mai puțin complexe.

La vârsta de paisprezece ani, Maria Antoaneta părăsește Viena, iar la 16 mai 1770, are loc căsătoria cu Ludovic al XVI-lea al Franței, la Palatul Versailles. Deși tânăra Delfină avea dificultăți în adaptarea la noua sa viață, aceasta era populară, iar oamenii erau ușor fermecați de personalitatea și frumusețea ei. În acest timp, primea scrisori de la mama sa,Maria Theresa scriindu-i regulat fiicei ei și primind rapoarte secrete în legătură cu comportamentul ei. Însă, Delfina era criticată constant pentru inabilitatea de a „inspira pasiune” soțului său. Acesta părea a fi mult mai preocupat de interesele sale, precum vânătoarea sau ceasornicăria, decât de căsătorie. În cele din urmă, Maria Antoaneta se refugiază în petreceri și lux, începând să cheltuiască mai mult pe cosmetice și îmbrăcămite, pentru a compensa lipsa de afecțiune a soțului și criticile nesfârșite ale mamei ei. În acest timp, au început să circule diverse zvonuri legate de viața ei privată, ceea ce i-a atras inamici chiar și la curtea de la Versailles. De asemenea, o altă problemă era datoria suportată de Franța în timpul Războiului de Șapte Ani, care nu fusese încă achitată, iar regina a obținut porecla de „Madame Déficit”, ca urmare a percepției publice că ea a ruinat finanțele națiunii.

La 14 iulie 1789, Revoluția Franceză începe, când 900 de muncitori şi ţărani francezi năvălesc în închisoarea Bastilia pentru a lua arme şi muniţie. La data de 6 octombrie a aceluiaşi an, o mulţime estimată la 10, 000 de oameni se adună în faţa Palatului de la Versailles cerând ca regele şi regina să fie aduşi la Paris. În această perioadă, Maria Antoaneta îi ia locul regelui la întâlniri cu ambasadori și consilieri și trimite scrisori urgente liderilor europeni prin care îi imploră să ajute la salvarea monarhiei în Franţa. Un eveniment central al primei etape a Revoluției a fost desființarea feudalismului și a taxelor la 4 august 1789. Următoarea etapă a fost dominată de lupte pentru aplicarea reformelor majore, între grupările liberale și sprijinitoriimonarhiei. La sfârșitul lui august a fost adoptată Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, ceea ce a dus la începutul monarhiei constituționale în Franța.

Au apărut diverse planuri de evadare a familiei regale, însă acestea prevedeau ca Maria Antoaneta să plece doar cu fiul ei. Ea dorea ca și restul familiei regale să-i însoțească. Regele a pierdut timp pentru a decide pe care membri ai familiei ar trebui să-i expună riscului, care ar trebui să fie data de plecare și traseul exact care urmează să fie folosit. După multe amânări, evadarea a avut loc la 21 iunie 1791, însă a fost un eșec. Întreaga familie a fost capturată douăzeci și patru de ore mai târziu, la Varennes, și adusă înapoi la Paris, într-o săptămână.

În cele din urmă, în luna septembrie a anului 1792, Convenţia Naţională a declarat instalarea Republicii Franceze, iar regele şi regina au fost arestaţi. În ianuarie 1793, Ludovic al XVI-lea a fost acuzat de trădare si executat prin ghilotinare. De asemenea, Maria Antoaneta a fost pusă sub diverse acuzații și a fost condamnată la moarte, prin aceeași metodă ca și soțul ei, la data de 16 octombrie 1793. Cu o noapte înainte de execuţie, Maria Antoaneta a scris o ultimă scrisoare cumnatei sale: „Sunt calmă, aşa cum sunt oamenii a căror conştiinţă este curată”. Apoi, cu puţine momente înainte de execuţie, preotul care era prezent i-a spus să aibă curaj, iar Maria Antoaneta i-a răspuns: „Curaj? Momentul în care toate grijile mele se vor încheia nu este momentul în care curajul îmi va lipsi”.  

În concluzie, stilul de viață al reginei extravagant a atras multe critici din partea poporului și ura față de aceasta a reprezentat un factor în Revoluția Franceză, însă multe dintre acuzațiile aduse asupra acesteia nu s-au dovedit a fi adevărate, inclusiv furtul unui medalion, abuzul fiului său sau chiar faimoasa expresie „să mănânce cozonac”, pe care oamenii susțin că a spus-o după ce a auzit că poporul nu are pâine să mănânce. Deși nu este cunoscută pentru implicația sa în politică, Maria Antoaneta este adesea asociată cu declinul monarhiei din secolul XVIII.

 

Redacție: Morlova Maia

Grafică: Pastinica Sofia

PR: Maria Cerbu