MARCEL DUCHAMP

   

Întruchipând intelectul contemporanilor săi literari, Marcel Proust și James Joyce, Marcel Duchamp (1887–1968) a fost descris în mod adecvat de pictorul Willem de Kooning drept „o mișcare unică” (one-man movement). Jasper Johns a scris despre munca sa ca fiind „câmpul în care limbajul, gândirea și viziunea acționează unul asupra celuilalt”. Duchamp a avut un impact enorm asupra artei secolului al XX-lea. Până la Primul Război Mondial, el a respins opera multora dintre colegii săi artiști ca artă „retiniană”, menită doar să mulțumească ochiul. În schimb, Duchamp voia, a spus el, „să pună arta înapoi în serviciul minții”.

Marcel Duchamp a fost un artist francez care a spart graniţele dintre operele de artă şi obiectele cotidiene. Pe numele complet, Henri-Robert-Marcel Duchamp s-a născut pe data de 28 iulie 1887 în Blainville (Normandia), călătorind destul de des, pentru o mare parte a vieții lui, înainte și înapoi între Europa și SUA. A studiat la Academia Julian (Paris) între 1904-1905 înainte de a se implica în cercurile avangardiste din New York și Paris. Piesele sale s-au vândut cu până la opt cifre pe piața secundară și aparțin colecțiilor nenumăratelor instituții, inclusiv Muzeul de Artă Modernă, Tate, Staatliches Museum Schwerin, Muzeul Guggenheim și Muzeul Metropolitan de Artă.

Incursiunea sa inițială în arta modernă a urmat tendințele contemporanilor lui, cu primele sale picturi în stilul lui Cézanne și al impresioniștilor, în timp ce, după 1910, opera sa reflectă o schimbare către cubism. Prima sa lucrare în acest stil a fost „Portretul” (1911). Una dintre cele mai importante lucrări ale sale, „Nud Descending a Staircase (nr. 2)” (1912; Muzeul de Artă Philadelphia) (o a doua versiune a unei lucrări pe carton din 1911), reflectă totuși relația ambivalentă a lui Duchamp cu cubismul. El a adoptat paleta limitată de picturi cubiste, dar figura sa revigorantă se află într-o stare de mișcare perpetuă – un efect foarte diferit de cubismul analitic al lui Picasso și Braque, care a menținut figurile strâns în loc. Provocând reacții negative chiar și din partea avangardei pariziene, tabloul a fost respins de Salon des Indépendants atât pentru titlul său, cât și pentru redarea mecanicistă și dezumanizantă a nudului feminin de către artist. În anul următor, a stârnit controverse la New York Armory Show, ajutând la stabilirea peste ocean a reputației lui Duchamp de provocator și deschizând calea pentru sosirea lui la New York doi ani mai târziu.

După senzația provocată de „Nud Descending a Staircase (nr. 2)”, a pictat alte câteva tablouri. Duchamp era prietenos cu dadaiștii, iar în anii 1930 a ajutat la organizarea expozițiilor suprarealiste. Deși practica sa a cuprins desen, pictură și instalație, nerespectarea lui pentru standardele estetice convenționale l-a determinat să creeze faimoasele sale ready-made-uri și a anunțat o revoluție artistică. Acestea reprezentau niște piese compuse din obiecte prefabricate, precum un pisoar („Fountain”), o lopată („Prelude to a Broken Arm”) sau o roată de bicicletă fixată pe un taburet din lemn („Bicycle Wheel”), pe care artistul le-a situat în mijlocul spațiului expozițional. Duchamp a văzut readymade-ul ca pe o oportunitate de a elibera arta de limitele tradiționale ale gustului și frumuseții.

Deși în anii 1920, Duchamp a renunțat la artă în favoarea jocului de șah, nu s-a retras niciodată complet din rolul său esențial de artist-provocator. Duchamp este asociat cu multe mișcări artistice, de la cubism la dadaism și la suprarealism, și a deschis calea pentru stiluri ulterioare precum Pop (Andy Warhol), Minimalism (Robert Morris) și Conceptualism (Sol LeWitt). Artist prolific, cea mai mare contribuție la istoria artei constă în capacitatea sa de a pune la îndoială, a admonesta, a critica și a ridiculiza în mod ludic normele existente pentru a depăși status quo-ul.

După moartea sa la Neuilly (2 octombrie 1968), prietenii lui au auzit că a lucrat în secret în ultimii 20 de ani la o piesă majoră numită „Étant donnés”: „1. la chute d'eau”, „2. le gaz d'éclairage” („1. Cascada”, „2. Gazul Iluminator”). Acum se află la Muzeul de Artă din Philadelphia și oferă, prin două găuri mici dintr-o ușă grea de lemn, o privire asupra enigmei lui Duchamp.

Ca artist și anti-artist, Marcel Duchamp este considerat una dintre mințile luminate ale artei secolului XX. Cu toate acestea, cu excepția picturii „Nud Descending a Staircase (nr. 2)”, lucrările sale au fost ignorate de public pentru cea mai mare parte a vieții. Până în 1960, doar grupuri de avangardă precum suprarealiştii pretindeau că el este important, în timp ce pentru cercurile de artă „oficiale” şi criticii sofisticaţi, el părea a fi un simplu excentric şi oarecum un eşec.

Avea mai bine de 70 de ani când a apărut în SUA drept un maestru secret a cărui atitudine cu totul nouă față de artă și societate, departe de a fi negativă sau nihilistă, a condus la Pop art (popular art), Op-art (optical art) și multe altele, mișcări îmbrățișate de tinerii artiști de pretutindeni. Marcel Duchamp nu numai că a schimbat artele vizuale, însă a schimbat și viziunea, mintea artistului. 

Text: Neagoe Teodora-Maria

Grafica: Cioaca Miruna-Elena