ISTORIA UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI
Piața Universității este unul dintre cele mai de referință locații din Bucureștiul contemporan. Cu toții avem amintiri de acolo, unele mai plăcute și altele mai „speciale” (trebuie menționat faptul că deși este o zonă bună, apropiată de toate clădirile marilor instituții de stat, nu este învoită de la neplăcerile caracteristice pe care le poți întâlni în mai toate centrele marilor orașe europene). Adeseori trecem pe acolo grăbiți, traversând-o doar în drumul nostru spre destinația finală, fără să băgăm prea mult în seamă clădirea Universității, însă eu consider că această instituție se bucură de o istorie aparte pe care merită să o aflați.
În Europa secolului XIX, cuprinsă de un val aprins de
naționalism, Principatele Române ale Țării Românești și Moldovei izbutesc în
sfârșit să se unească, dând naștere noii țări care încerca din răsputeri să-și
justifice popoarele ca o singură națiune, despărțite până acum din pricina
necruțătoarelor jocuri ale istoriei. Odată ajuns la conducere, domnitorul
Alexandru Ioan Cuza ia măsuri pentru a consolida statul român modern, prin
adoptarea a unui număr de reforme. Întemeiază prima universitate la Iași, în
1860, urmată de cea de la București în 1864.
Universitatea continuă să se dezvolte și să formeze
personalități precum Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Iorga sau Victor Babeș,
care fie au predat fie au urmat studiile instituției. În 1924 a fost fondat
Institutul Francez, în cadrul căruia erau primiți tineri
studenți și profesori veniți din Franța, și cu prilejul căruia, studenții
români puteau participa la studii în Franța, beneficiind de bursă. După 1938,
diverse controverse strică reputația Universității, întrucât era considerat că
aceasta reprezintă locul principal din care sunt recrutați membri Gărzii de
Fier. În 11 octombrie 1940, cadrele didactice evreiești sunt îndepărtate din
sistemul public de învățământ, iar accesul studenților în universități este
interzis.
În timpul regimului comunist autonomia instituțiilor superioare de învățământ a fost retrasă, iar multe cadre didactice au fost nevoite să fie afiliate politic partidului pentru a-și ocupa funcția. Mulți studenți au fost participanți activi la Revoluția din 1989, unii dintre ei chiar dându-și viața pentru libertatea țării și adoptarea valorilor democratice.
Comentarii
Trimiteți un comentariu