Palatul Versailles

 

„From the seat of power to a museum of the history of France...”

          De-a lungul timpului, Chateau de Versailles a devenit, prin intermediul evenimentelor decisive ce s-au petrecut înăuntrul acestuia și prin unicitatea arhitecturii  și a interioarelor sale, un reper național, alături de turnul Eiffel, pentru Franța și regiunea Île-de-France. Fiind fosta reședință regală a Regelui Soare și simbol al monarhiei absolute, în cadrul său se regăsesc celebrele încăperi istorice precum Sala de Pace, Galeria Oglinzilor, Sala Bătăliilor, Capela Regală, dar și Curtea de marmură la exterior și grădinile.

Inițial un pavilion de vânătoare pentru regele Ludovic XIII-lea, acesta a suferit transformări, prin influența fiului moștenitor, Ludovic al XIV-lea sau Regele Soare, care a instalat acolo Curtea regală și Guvernul, din 1682. În funcție de zi, între 3.000 și 10.000 de curteni îl înconjurau pe rege și respectau o etică strictă, fiind răsplătiți cu cadouri, ajutor financiar, invitații la ceremonii sau chiar acomodare în cadrul castelului, dacă reușeau să îi atragă atenția într-un mod pozitiv. Memorialistul Duce de Saint-Simon susținea despre Regele Soare că: „Cu un almanah și un ceas, cineva ar putea, de la o distanță de 300 de mile, să spună cu exactitate ce face acesta”. Cele 60.000 de opere de artă și 2.300 de camere expun în prezent, astfel, stilul de viață al acestuia și a curtenilor de pe atunci, dar și un total de cinci secole de istorie franțuzească.

Pentru a câștiga un titlu nobiliar, prețul care trebuia plătit era unul extrem de mare, iar în timp ce curtenii considerați inferiori trebuiau să se mulțumească cu locuințele din exteriorul palatului, precum cele de lângă grajdurile regale, familia regală deținea apartamentele cu vedere spre grădini. În timpul conceperii acestuia, se plănuia ca fiecare detaliu al construcției să aibă o strânsă legătură cu regele și să îl valorifice pe acesta.

Câteva dintre cele mai importante elemente ale ansamblului de clădiri de la Versailles sunt: Marele Trianon, un mic palat din marmură roz și porfir, construit de Jules Hardouin-Mansart în 1687 pentru a oferi regelui Ludovic al XIV-lea un loc de refugiu de la viața activă de la curte și de a se întâlni cu concubina sa Madam de Montespan; Galeria Oglinzilor, construită din 1678 până în 1684, traversată zilnic de vizitatori sau curteni, situată între apartamentul regelui și al reginei;  Sala Bătăliilor – din 1686, când a fost decorată complet, simbolizează victoriile militare care au dus la tratatele de pace de la Nijmegen, cu pereți acoperiți cu panouri de marmură și arme din bronz; grădinile, dezvoltate și mărite de André Le Nôtre din 1661, la care munca a durat mai bine de 40 de ani.

Un lucru neobișnuit despre acest palat a fost consumarea în cantități mari a ciocolatei calde de către curteni. Ciocolata fiind introdusă în Franța în 1615 și cumpărată preponderent de nobili, a ajuns să fie consumată în numeroase forme și să devină un aliment dulce de bază de la palatul Versailles, mai ales pentru regele Ludovic al XV-lea. Chiar și Maria Antoaneta își angajase la curte, pentru propria persoană, un ciocolatier.

Mai târziu, Revoluția Franceză de la 1789 l-a determinat pe urmaș, Ludovic al XVI-lea, să părăsească palatul și să devină astfel ultimul rege care să fi locuit în clădire. Astfel, de la 1837, a devenit primul muzeu istoric al Franței și locația semnării unuia dintre cele mai importante tratate ale istoriei, și anume Tratatul de la Versailles din 1919 care a pus capăt Primului Război Mondial, după negocierile Conferinței de Pace de la Paris. Semnarea a avut loc în Galeria Oglinzilor.

        În perioada sa de domnie, Ludovic al XIV-lea a lucrat la un document numit „How to show the gardens of Versailles” și apărut în 1704 – au existat șapte documente diferite ale acestui manuscris, dintre care câteva realizate chiar de regele însuși și care să descrie cu exactitate felul cel mai eficient de a vizita grădinile palatului.

        În ziua de azi, palatul Versailles contribuie, prin numeroasele elemente ale sale, la atestarea evenimentelor istorice ale Franței și poate fi vizitat fizic, cu un audiobook disponibil în 12 limbi. Este deschis, mai puțin luni, în toate zilele săptămâni.

Text: Pridie Carmen-Andreea

Grafică: Desaga Daria

PR: Anescu Alice