Austerlitz-1805

  Grand Armee-ul lui Napoleon Bonaparte se confruntă cu o armata formată atât din trupe austriece cât și rusești. Această bătălie a avut loc la dată de 2 decembrie 1805, pe câmpia de la Austerlitz, astăzi aflată pe teritoriul Cehiei, la fix un an după încoronarea lui Bonaparte că împărat al Franței. 

  Efectivul armatei napoleoniene era de aproximativ 75000 de mii de oameni în timp ce armata austro-rusă dispunea de un efectiv de 85000 de mii de oameni. Acesta a fost un răspuns al lui Napoleon la trecerea în ofensivă a celei de-a Treia Coaliții formată din Anglia, Suedia, Rusia, Austria și Regatul de Neapole. Grand Armee-ul lui Napoleon, armată ce inițial

se numea "Armata Angliei" deoarece avea scopul de a invada Insulele Britanice aducea ceva nou în organizare. Aceasta fusese organizată în mai multe corpuri, fiecare corp fiind alcătuit din 15000-30000 de soldați, cu un lider numit mareșal, model de organizare pe care îl vor adopta majoritatea armatelor mai târziu. La dată bătăliei, Grand Armee-ul era în cea mai bună formă a sa. Noua organizare i-a permis lui Napoleon să își disperseze trupele, pentru a ocupa mai mult teritoriu. La nevoie, în cazul unei confruntări directe cu o întreagă armată, diviziile se mișcau rapid și reușeau să se unească pentru bătălia cea mare. 

  Cu iarna ce era abia la început, Napoleon știa

că o lupta finală trebuie să aibă loc cât mai repede. După ce trupele generalului austriac Mack s-au predat, armata franceză s-a lovit de armata generalului rus Kutuzov. Acesta, spre deosebire de generalul Mack, a știut că armata împăratului francez este numeroasă și că trebuia să se retragă pentru a primi

întăriri, astfel, Grand Armee-ul a pornit într-o cursa de urmărire în care a reușit să cucerească Viena. Kutuzov a reușit să ajungă cu trupele sale lângă orașul Austerlitz unde era așteptat de armatele Țarului Rus Alexandru I și ale împăratului Austriac Francisc I. Cu toate că veteranul Kutuzov l-a sfătuit pe țar să nu se angajeze într-o luptă decisivă acum, acesta nu l-a ascultat, fiind încrezător în forță armatei sale. Se estimează că bătălia din 2 decembrie 1805 a început între orele 7:00 și 8:00. În acea dimineață, era o ceață densă. 

  Planul lui Napoleon a fost unul de-a dreptul briliant. Acesta și-a slăbit intenționat flancul drept deoarece știa că armata inamică va ataca acolo și asta va duce la ruperea centrului și implicit la separarea în două părți a armatei. Armata aliaților avea la acel moment o poziție mai bună, ei situându-se pe un deal.

Napoleon se baza pe întărirea flancului drept lăsat descoperit prin venirea diviziei mareșalului Davout ce se afla la destui kilometri distanță de orașul Telnitz unde erau așezați militarii ce alcătuiau flancul drept. Odată începută bătălia, exact cum se aștepta Napoleon, pe o ceață densă, armata austro-rusă atacă flancul drept. Divizia din acel flanc a rezistat eroic, dar până la urmă a fost împinsă în spate. Datorită acestor condiții meteorologice nefavorabile, în tabăra aliaților s-a creat confuzie și întârziere, astfel încât armata mareșalului Davout reușește să

ajungă în timp util și recucerește Telnitzul. În timp ce la Telnitz se dădeau lupte grele, ceața s-a rispit și a apărut celebrul soare de la Austerlitz, acesta facilitându-i lui Napoleon o vedere clară a mișcării trupelor inamice.

  Văzând deplasările spre Telnitz, adică spre flancul drept care acum era întărit, Napoleon dă ordinul de atac asupra dealului pe care era așezată mare parte din armata aliaților. Atacul reușește și după o încercare disperată a

cavaleriei ruse de a recâștiga poziția, înăbușită de cavaleria lui Napoleon, restul armatei a fost nevoit să se retragă, însă o bună parte a armatei aliaților ce încă lupta la Telnitz a fost prinsă prin mișcarea întregii armate napoleoniene spre sud, singura cale de scăpare a fost prin lacuri înghețate, unde Napoleon a ordonat tragerea în luciul apei. Că urmare a acestui ordin, sute de soldați s-au înecat în apele înghețate ale lacurilor. După retragerea armatei aliaților că urmare a înfrângerii, armata rusă a fost lăsată să se întoarcă în țară fără a fi pedepsită în vreun fel, dar în schimb, armata Austriacă nu a scăpat atât de ușor. Pe lângă faptul că trebuia să cedeze teritorii și să plătească daune de

război Franței, Austria a suferit o mare umilință. 

  

  Ca urmarea a acestei bătălii, care mai este numită și Bătălia celor 3 împărați, s-a facilitat creerea Sistemului Continental. Concluzie Austerlitz-oricât de întunecată pare a fi o cale, soarele va răsări și ne va arată drumul spre reușită.

Text: Eduard Bodescu