Donnez-moi la 'furculision', s’il vous plait!

  Dacă nu ați făcut-o până acum ceva timp, sunt convins că cel puțin de 6 luni ați început să consumați masiv cinematografie, condițiile date fiind mai mult decât prielnice pentru binge watching pe Netflix sau pe HBO. Filmele au fost și rămân un principal punct de sprijin pentru ceea ce înseamnă artă și cultură. Chiar dacă consumerismul și globalizarea ne-au apropiat de Hollywood, nu ar trebui sub nicio formă să uităm de filmele românești, deși probabil la început ne putem gândi că nu am avea ce să vedem în afară de ”Miami Bici” sau ”5Gang” .  De fapt, cred că mulți am fi foarte surprinși de adevărate ”șlagăre cinematografice” românești. În România, majoritatea celor cunoscute ilustrează fie schițe, romane, comedii (”Moromeții”; ”Cuibul de viespi”; ”Toate pânzele sus”) , fie evenimente istorice (”Mihai Viteazu”), deși printre celebrele filme se numără și creații originale (”Pistruiatul”, seria ”B.D.”, ”Mărgelatu”; ”Cu mâinile Curate”; ”Liceenii”; etc.)

  Viața noastră de zi cu zi ne demonstrează dacă unele filme, seriale, melodii sau cărți au devenit adevărate legende atunci când auzim citate din ele folosite de către noi, simplii privitori și admiratori ai artei. Trecerea recentă în neființă a marii actrițe Draga Olteanu Matei m-a făcut să îmi aduc aminte de un film vizionat în copilărie pe care l-am îndrăgit și de rolul pe care dumneaei l-a interpretat în acesta, pentru care, de altfel, era recunoscută printre noi, tinerii de azi, anume “Cucoana Chirița” (1986). După cum am spus și mai devreme, multe din filmele românești își au rădăcinile în opere literare, acesta fiind și cazul filmelor regizate de Mirecea Drăgan. Povestea Chiriței pleacă însă de pe scena teatrului, Vasile Alecsandri, creatorul acestei “cocoane moșierărărease distinse”, întruchipând-o în seria sa de piese cu “voinica” Coană Chiriță.

  Unde vreau să ajung de fapt cu articolul meu este la setul de replici ale lui Guguliță, fiul Chiriții, din “Chirița în provincie”, care ne-au influențat parcursul în limba franceză pe care am învățat-o la școală: “FURCULISION”, “FRIPTURISION” și “ÎNVÂRTISION”.

  Cred că cel puțin o dată în viața noastră de elevi am auzit “Asta e ca furculision!” de la profesorii noștri atunci când improvizam cuvinte franțuzești la oră. Mulți nu știu, dar uite că însuși fiului Chiriței, bineînțeles și autorului Alecsandri, se datorează această replică.

  Surprinzător?! Ei bine aflați că ceea ce se află în spatele acesteti replici este chiar mai neștiut decât proveniența acesteia. Vasile Alecsandri a vrut prin serie și, mai ales, prin schimbul de replici din aceasta să satirizeze societatea acelor vremuri, care în principal era formată din parveniți, oameni care își însușeau tot felul de calități doar la suprafață, diferența de inteligență dintre acești moșieri sau moșiere și slugile lor fiind aproape inexistentă. Replicile vor să sublinieze superficialitatea cu care era tratată și era văzută franceza în conacul din apropierea Iașului mult prea drag Coanei Chirița, evidențiind incultura și fuga după aparențe a personajelor principale, despre care apropiații și rudele autorului spun că ar fi chiar inspirate din realitate. Izvorul de comedie ar fi fost găsit chiar la o cucoană mândră și înțepată, contemporană lui Alecsandri, care a refuzat vehement să îi dea mâna fiicei ei pe motiv că el era doar un scriitor sărac. Astfel se ilustrează dorința ”lumii bune” de a se îndrepta lingvistic spre vestul Europei, într-un mod greșit, asemănător rom-glezei de astăzi, pur și simplu intregând cuvinte franțuzești, de al căror sens probabil nici nu erau siguri, în limbajul cotidian ”Ce faceți, mon cher?”. Interesant, nu?!

Text: Radu Tanasescu

Material foto: Radu Tanasescu & Maria Marinescu