Simbolul fericirii

         Fluturele este foarte admirat în randul amerindienilor și este considerat un simbol al păcii și al bucuriei. Cu excepția câtorva specii, majoritatea trăiesc doar o săptămână sau două. Toți trec prin aceleași etape de transformare : din faza oului, la evoluția în omidă, până la transformarea omizii în fluture. De multe ori, durata scurtă de viață este asociată cu evoluția spirituală umană. Lecțiile vieții noastre sunt experimentate de multe ori prin prisma unor situații și trăiri dificile, dar care mai apoi se dovedesc a fi benefice pentru evoluția sufletului.

          Atunci când vorbim despre transformare, una dintre imaginile care ne apar în minte, este cea a fluturelui – o creatură care personalizează frumusețea și care ne încântă mereu sufletul prin gingășia sa. De cele mai multe ori uităm care este procesul prin care acesta a fost nevoit să treacă pentru a ajunge în forma pe care noi o admirăm de fiecare dată atunci când îl vedem, și anume, lupta de a-și transcende propria formă. Calea noastră spre aceasta poate fi foarte ușor asemănată cu cea a unui fluture.

          Transformarea începe în momentul în care ceva din noi începe să își dorească ceva diferit. De multe ori, este posibil să nu știm ce anume ne dorim, simțind doar acel impuls, greu de stăpânit, de a tinde spre nou. Cu toții știm că procesul de evoluție al unui fluture implică transformarea sa din omidă, cu tot cu dificultatea ei zilnică de a se târâ pentru a avea ce mânca. Același lucru se întâmplă și cu noi: Înainte de a ne transforma, avem o dorință nestăpânită de a ne hrăni: această “hrană”, la majoritatea dintre noi se manifestă printr-o nevoie de a citi cărți, de a viziona documentare, de a participa la diverse cursuri care să ne ajute în evoluția personală – cu alte cuvinte, facem orice pentru a ne potoli setea de a acumula noi cunoștințe. Suntem tot noi, în forma noastră veche, hrănindu-ne mințile cu informații, tocmai pentru a ne crea “coconul”, spațiul în care vom transforma întreaga informație acumulată într-o reflexie a noului nostru univers interior.

             Se spune că atunci când vedem un fluture este un prilej de a ne conștientiza schimbările din viață, precum și felul în care ne raportăm la acestea – le lăsăm să se desfășoare armonios sau ne opunem prin rezistență? În același timp, cu toate că acest proces de metamorfoză a fluturelui nu este ușor, jovialitatea cu care ne întâmpină este un mesaj de a ne relaxa și de a nu fi atât de ancorați în griji. Din cauză că își schimbă forma foarte repede și au mișcări rapide și armonioase, ei sunt considerați mesagerii momentului prezent.

             

            De fiecare dată când un ecosistem este distrus, fluturele este primul care pleacă. Acesta nu poate sta decât în armonie și în fericire. Un mediu necorespunzător îi poate reduce perioada de viață, care, din păcate, este și așa destul de scurtă. 

          

            Am scris acest articol cu scopul de a încerca să vă expun vouă, dragilor noștri cititori, că viața este frumoasă și că trebuie să profităm de ea la maxim, exact cum fac fluturii. Știu, trecem printr-o perioadă grea, este ceva nou pentru toată lumea, dar vă propun un exercițiu de reflecție: Trăim acest stadiu dificil al vieții noastre, însă odată cu depășirea lui, hai să ne gândim că va avea loc și ieșirea noastră din cocon, apoi vom fi liberi și vom putea să continuăm să facem ce ne dorim în viață, indiferent de circumstanțe. Capul sus!

Text: Ana Anghel