Bucureștiul, o istorie tumultoasă

  Putem spune că unii dintre noi s-au plimbat de mii de ori pe străzile aglomerate ale Bucureștiului, am mers grăbiți, absorbiți în gândurile, ideile și grijile noastre, supărați fiind de traficul aglomerat și de timpul ceparcă se risipește cu viteza luminii într-un oraș aglomerat ca acesta, ansamblul de zile și fapte rămânând în urma noastră spre a scrie istoria de mâine. 

  De câte ori, alergând în goană pe o străduță îngustă din centru, te-ai gândit să te oprești în loc o secundăși să vezi farmecul și povestea acelui loc a cărui simplitate ți-ar fi povestit epoci? De câte ori te-ai oprit pentru a vedea și înțelege că aceste locuri pecare se află Bucureștiul, meleaguri ce astăzi te văd petine în mulțime, au văzut alte mii de nenumărate fapte și oameni și au înțeles, scris și citit alte mii de povești. Meleagurile acestui București au văzut cum oamenii paleoliticului târziu au descoperit tainele pământului și-au pus bazele invențiilor necesare trăiului omenesc, fiind mai apoi cutreierate de către daci și români și admirate de către Alexandru celmare și Macedonenii săi secole mai târziu. Au fost sivremuri când, străduțele aglomerate ale orașului erau câmpuri inverzite traversate de către ciobanii ce își purtau oile mai la șes, departe de centrul puterii dacice din Transilvania. De aici si legenda ce ne-a fost spusa tuturor inca din copilărie, spunându-se căprima casă clădită pe meleagurile Bucureștiului a fost chiar cea a ciobanului Bucur, casă ce ar fi fost construită pe locul Bisericii lui Bucur ce se găsește șiastăzi în oraș. 

  

  Odată cu domnia lui Mircea cel Bătrânse clădește pentru prima dată “Cetatea de pe Dambovita”, ce era situată pe locul în care astăzi găsim ruinele de la Curtea-Veche. Cu trecerea secolelor titlul de capitală ajunge să oscileze între București, locul preferat de ramura Draculestilor, Curtea de Arges și mai apoi Targoviste, ce se aflau îndoleanțele ramurii Basarabene. De-a lungul a multor secole acesta va rămâne martor al luptelor, războaielor și revoltelor, urmând ca după multe încercări, uneori grele, dar și încărcate de farmec, să atingă ceea ce unii ar numi apogeul înfloririi sale, își câștigase titlul de “Micul Paris” ori “ParisulOriental”. Imaginați-vă doar o explozie a stilurilor șicontrastelor, Tramvaie trase de cai, dame cu pălării impresionante ce împânzesc centrul Bucuretiului presărat cu magazine care mai de care, marii scriitorice veneau pentru a își găsi inspirația, scriitori ca romanticul Eminescu, realiștii de Rebreanu și Camil Petrescu, Macedonski, Bacovia și mulți alții. Bucureștiul devenise un oraș al culorii și posibilităților. 

  

  Cum fericirea și boemitatea nu pot dura la nesfârșit și nu vin neînsoțite, tot în această perioadă Bucureștiul va fi ocupat de trupele germane în Primul Război Mondial, va fi lovit de numeroase cutremure și incendii, va fi scena a multe răscoale și răzmerițe, de la conspirația care-l va înlătura pe Cuza, până la lovitura de stat împotriva regimului Antonescu, și va fi bombardat de aliații anglo-americani iar apoi de către foștii aliați germani întimpul celui de-al Doilea Război Mondial. 

  Despre perioada comunismului cred că am aflat cu toții esență, fie de la bunici și părinți, fie din alte surse căci îl găsim un subiect discutat. Nota pe care aș vrea să o adaug însă, este că deși am câștigat mari valori asemnea Casei Poporului, s-ar spune că în aceaperioadă, bucăți importante și fascinante ale ceea ceera Micul Paris s-ar fi pierdut, poate chiar pentrutotdeauna. Iar despre perioada de după revoluție, urmează să ne scriem mai departe istoria și nu putemspera decât că va fi ceva epic.