NANI?!
Un cuvânt, patru litere, și una dintre cele mai clișeice replici din istoria show-urilor anime, dar te prinde.
Fie că este unul dintre tipurile tale de divertisment favorite, sau ai urmărit doar Naruto la televizor când erai copil, trebuie să recunoști că ți-a trecut pe la ureche cel puțin unul dintre următoarele titluri: Death Note, One-Punch Man, Attack on Titan, Hero Academia, Hunter x Hunter, acestea reprezentând doar câteva fire de nisip pe plaja imensă ce o reprezintă industria anime.
Și aceasta nu este de mirare, având în vedere că aproximativ 60% din animațiile din lume sunt cele făcute în Japonia. Mai surprinzător este faptul că, potrivit Asociației de animații japoneze, 60 de companii membre producătoare de anime furnizează produse în 112 de țări, ajungând la aproximativ 87,2% din populația lumii.
Deci putem spune că această industrie se bucură de o mare popularitate. Dar cum a ajuns acest univers definit de eroi ridicol de puternici, lumi fantastice și personaje cu ochi mari și chipuri expresive până în acest punct? Unde a început totul?
Prima animație din istoria Japoniei a fost făcut în 1907, în care este arătat un mic băiat marinar ce își dădea pălăria roșie din cap și scria pe o tablă numele animației, Katsudō Shashin. A fost realizată folosind cincizeci de cadre diferite, fiecare dintre ele fiind ștanțat pe o bandă de celuloid (un tip de film termoplastic). Însă există păreri conform cărora Katsudō Shashinnu poate fi considerat un anime, având în vedere că durata sa este de numai 4 secunde.
Au apărut apoi mai multe animații, dar primul anime difuzat și produs oficial în Japonia a fost Dekobō Shingachō: Meian no Shippai sau Namakura Gatana (Sabie tocită), în 1917. Cei mai mulți oameni sunt de acord că acesta reprezintă, de fapt, primul anime. Produs de Jun'ichi Kōuchi, considerat unul dintre părinții animației japoneze, filmul prezintă povestea unui samurai ușor de păcălit ce cumpără o sabie fără tăiș.
Din anii 1920, regizorii japonezi au început să experimenteze tehnici populare de animație, cele din Europa și America având o mare influență asupra celor japoneze, iar până în anii 1930, animația ca formă legitimă de divertisment era bine stabilită în lume.
Deși existau mulți animatori japonezi talentați, din cauza lipsei resurselor și bugetului, anime-urile nu erau cunoscute în lume, astfel neputând să concureze cu animațiile din Vest. Însă, cu mai puține resurse, creativitatea este pusă la încercare și stimulată, iar oamenii s-au adaptat și au devenit inventivi. În acest fel a fost pus accentul pe animația de un interval de timp limitat, acesta fiind în prezent o caracteristică unică ce diferențiază anime-urile de celelalte tipuri de animații.
Anime-urile au fost mai apoi finanțate de guvern, în schimbul scurtmetrajelor educaționale și propagandei, iar deși a existat o cenzură, industria a putut să se dezvolte și să depășească limitele create de lipsa banilor.
În 1948, s-a înființat prima companie de producție de anime: Toei. Fondat de Kenzō Masaoka și Zenjirō Yamamoto, studioul premiat Toei este un gigant în industrie. A adus hituri precum Gegege no Kitaro, Dragon Ball, Sailor Moon, Digimon și One Piece.
Anii 80 au reprezentat anii de aur pentru industrie, fiind o perioadă de experimentare. În acest deceniu au fost produse și unele dintre cele mai iubite creații, difuzate și în străinătate:Dragon Ball, Captain Tsubasa, Akira. A fost înființa Studio-ul Ghibli, extrem de popular în prezent pentru filmele de tipfantasy, precum Călătoria lui Chihiro, Povestea prințesei Kaguya, Mormântul licuricilor etc.
Cu dezvoltarea tehnologiei a venit și o dezvoltare puternică a animației. Văzând potențialul pe care acest tip de divertisment îl deținea, oamenii din industrie au început să caute material în benzile desenate japoneze, manga. Chiar și acum, multe povestiri manga sunt adaptate în animații, multe titluri cunoscute de anime-uri fiind inițial, manga-uri.
În prezent, universul anime este într-o continuă dezvoltare, fanii acestui gen de animație fiind atrași de arta și modul în care sunt portretizate poveștile, dar și de povești în sine, fiecare aducând ceva nou sau palpitant, iar fanii – denumiți otaku(tocilari) sau weebs - sunt fermecați de elementele magice și unice, ce de multe ori, nu puteai fi captate decât prin intermediul animației.
Text: Ilinca Pirlogea
Grafica: Bianca Preda
Comentarii
Trimiteți un comentariu