Magna Charta Libertatum - un strigat împotriva opresiunii

 

Magna Carta Libertatum este un documentul publicat în 1215 în Anglia, în timpul domniei regelui Ioan Fără De Ţară. Prin acest document se dorea limitarea puterii regelui și prin aceasta, eliminarea abuzurilor comise de monarh sau de reprezentanții săi, precum și garantarea unui număr de drepturi pentru toți cetățenii.

Documentul a fost elaborat de nobili englezi si lideri ai Bisericii pentru a limita puterile regelui. Aceștia l-au forțat pe regele de la acea vreme să semneze documentul, sub amenințarea unui război civil, la data de 25 iunie 1215. Magna Charta prevedea că regele trebuie să respecte legea și că punerea sa nu este nelimitată. A fost unul dintre primele documente care includea drepturi ale cetățenilor.

Lăcomia și cruzimea Regelui loan a făcut ca nobilii feudali puternici, lideri religioși și cetățenii să se întoarcă împotriva sa. Printre altele, regele impunea taxe considerate a fi mult prea mari. În timp ce regele coordona un război în pierdere in Franța, baronii din fruntea Angliei s-au întâlnit în secret și au jurat să îl facă pe acesta să respecte drepturile supușilor săi. Inteligent, cultivat, dar laș, lacom și crud, Regele Ioan nu era iubit nici de popor, nici de nobilime. „Oricât de negru ar fi iadul, prezența lui Ioan l-ar mânji” – spuneau despre el contemporanii. Era bănuit că îl asasinase pe nepotul său, Arthur de Bretania, pe care Richard îl desemnase inițial moștenitor al tronului. Acesta intrase în conflict și cu papa Inocenţiu al III-lea, care îl declarase detronat și dăduse coroana lui Filip August. La frontiere, welşii și scoțienii se agitau, atacându-i trupele. Reconciliat cu Sfântul Scaun, regele încercase o lovitură decisivă împotriva lui Filip August, întrunind o vastă coaliție în care intrau contele Flandrei, Ferrand, împăratul Otto al Sfântului Imperiu Roman de națiune germană, contele de Boulogne și nobilimea olandeză și lorenă. O armată de 80.000 de cavaleri a aliaților fusese însă împrăștiată la Bouvines, în 1214, de către francezi, astfel că situația regelui Angliei ajunsese să fie una foarte nesigură.

Atunci când loan s-a întors, aceștia i-au prezentat o serie de solicitări. Ioan a încercat să obțină susținere astfel încât să evite acordarea cerințelor, însă mare parte din adepții săi l-au părăsit. In cele din urmă, regele s-a întâlnit cu baronii de-a lungul malului sudic al fluviului Tamisa, într-o poiană numită Runnymede. Regele Ioan a semnat Magna Carta la 15 iunie 1215. Apoi, documentul a trecut printr-o serie de modificări, fiind finalizat la 19 iunie. Documentul cuprinde in total 63 de capitole. Deși mare parte din acestea au de-a face cu drepturile si îndatoririle feudale, Magna Charta include si dispoziții care protejează drepturile bisericilor, negustorilor si orășenilor. Magna Charta garantează, de asemenea, drepturile femeilor si copiilor care moștenesc proprietăți.

Documentul atesta că oamenii nu pot fi pedepsiți pentru infracțiuni decât dacă aceștia sunt condamnați conform legii. într-un final, Magna Charta a oferit baronilor dreptul de a declara război împotriva regelui dacă acesta nu respecta dispozițiile documentului.

Totuși, Magna Charta a însemnat mai puțin pentru oamenii din anii 1200 decât pentru generațiile care au urmat. Documentul a devenit un simbol si un strigăt împotriva opresiunii, iar fiecare generație l-a considerat o protecție a libertăților aflate sub amenințare. Marea Charta a fost primul pas spre stabilirea constituției în Anglia, iar multe alte țări au folosit principiile din acest document pentru a-și elabora propria constituție. Magna Charta mai este considerată și precursor al Declarației Drepturilor din Anglia, Declarației de Independentă a Statelor Unite ale Americii si Declarației drepturilor omului si ale cetățeanului din Franța. În SUA, atât constituția naționala cât si cele din fiecare stat conțin idei si chiar fraze ce pot fi regăsite în Magna Carta.


Text: Ioana Coțofană
Grafica: Daria Desaga
PR: Mara Vulpe