Regina Maria, mama răniților Primului Război Mondial

          Regina Maria a României a fost una dintre cele mai remarcabile figuri regale ale secolului al XX-lea din Europa. Regina-soldat a jucat un rol esențial în timpul Primului Război Mondial ca simbol al curajului și al devotamentului pentru națiunea ei, iar contribuția sa în momentele grele din timpul războiului a lăsat o amprentă de neșters în istoria țării.

          Maria s-a născut pe 29 octombrie 1875 în Kent, Anglia, și a devenit regina României prin căsătoria sa cu Regele Ferdinand I în decembrie 1922. Celebrarea a cuprins de fapt un număr de trei ceremonii de căsătorie: civilă, catolică (religia lui Ferdinand) și protestantă (religia Mariei). Părinții săi au fost Alfred Ernest Albert, duce de Edinburgh, și Maria Alexandrovna Romanova, ducesa Rusiei și unica fiică a țarului Alexandru al II-lea. Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, alintată Missy, a fost nepoata Reginei Victoria a Regatului Unit și a murit la vârsta de 62 de ani, pe 18 iulie 1938. Aceasta a cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în Biserica Episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să îi fie păstrată într-o raclă la Capela Stella Maris a reședinței sale din Balcic. După căderea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran. Aceasta a fost o iubitoare și colecționară de artă, susținând o serie de personalități artistice și literare cu burse și bani. Este atât autoarea unor interesante scrieri memorialistice, cât și a unor povești și versuri pentru copii.

          Pentru a înțelege pe deplin impactul și importanța acesteia în timpul războiului, trebuie să analizăm contextul politic al timpului respectiv. România a intrat în Primul Război Mondial în 1916, alăturându-se Antantei (Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus), deoarece regina s-a opus alianței cu Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman). Pe măsură ce țara se confrunta cu impactul devastator al conflictului, Regina Maria a apărut ca un far de speranță și determinare. Ea nu s-a mulțumit să servească doar ca o figură regală - a participat activ la diferite aspecte ale efortului de război, făcând-o să capete respectul poporului și să fie supranumită „Mama răniților” și „Regina-soldat”. Contele Charles, ambasadorul Franței din țară, spusese că „există un singur bărbat în România și acela este Regina”, referindu-se la activitățile soției lui Ferdinand I alături de Crucea Roșie și de soldații din armată. 

          Un alt aspect crucial al contribuției Reginei Maria a fost rolul său în consolidarea relației României cu Marea Britanie și Franța, care au sprijinit intrarea țării în război. Ea era cunoscută pentru conexiunile sale la casele regale europene, având legături de rudenie cu monarhi din Marea Britanie, Rusia și Germania. A făcut lobby pentru sprijin diplomatic și militar și a contribuit la semnarea Tratatului de la București în 1916, prin care România s-a alăturat Antantei. Cu toate acestea, intrarea României în război nu a fost lipsită de provocări. Țara a suferit pierderi semnificative și a fost ocupată în mare parte de trupele Puterilor Centrale. Regina Maria și Regele Ferdinand au fost forțați să părăsească Bucureștiul, dar au continuat să lupte pentru independența țării. Aceștia s-au refugiat în Moldova, unde regina a activat ca soră de caritate în spitalele militare. După război, în urma Tratatului de la Trianon, România a obținut extinderi teritoriale semnificative datorită eforturilor diplomatice ale Reginei Maria.

          Ea a înțeles importanța consolidării teritoriale a României și a fost o sursă de inspirație pentru soldați și populație în timpul conflictului. Regina Maria a vizitat spitalele de război, s-a implicat activ în activități de caritate și a fost alături de trupe în tranșee. Această atitudine a făcut-o să fie iubită și respectată de soldați și cetățeni deopotrivă. În jurnalul său a scris „refuz să mă las înfrântă sau să mă simt înfrântă până nu mi s-a smuls și ultima fărâmă de speranță”. Fotografiile de la acea vreme o înfățișează îmbrăcată ca infirmieră, mergând prin unitățile sanitare militare, prin tranșee și chiar prin apropierea liniilor inamice. Aceasta coordona colaborarea cu Crucea Roșie, a organizat spitalele militare și a strâns fonduri pentru serviciul de ambulanță care i-a și purtat numele. Această legătură cu soldații și ofițerii armatei i-a atras supranumele de „Mama răniților”.

          În concluzie, aceasta a fost o regină-soldat, o diplomată iscusită și o sursă de inspirație pentru poporul său. Moartea ei în 1938 a încheiat o perioadă importantă din istoria României, dar moștenirea și influența sa rămân vii și astăzi. „Surâsul său luminos a strălucit în tenebrele Primului Război Mondial. Maria a României s-a remarcat prin eroism și majestate. Ea a fost mama răniților și sufletul României” (Philippe Delorme) – aceasta este povestea reginei care și-a dedicat viața familiei și poporului său, în momentele cruciale și nu numai.

Text: Mihalache Maria-Alexandra

Grafică: Caramavrov Tudor

PR: Mocanu Patricia