Fetele Radiu (Radium Girls)

        

        Acum un secol, când radiul abia fusese descoperit și nu erau încă făcute public efectele negative ale acestui element radioactiv, multe companii au început să promoveze produse pe bază de radiu, fiind utilizat în vopseluri, ceasuri militare, produse cosmetice, pastă de dinți sau chiar ca energizant. Oamenii credeau că o cantitate mică de radiu este benefică sănătății. În realitate însă, odată ajuns în sânge, radiul determină mutații ale celulelor și le distruge, cauzând leziuni grave.

În 1917, o companie numită U.S. Radium Corporation, care se ocupa cu extragerea radiului și fabricarea unor produse pe baza acestuia, avea angajate aproximativ 70 de femei, care trebuiau să picteze obiecte cu vopsea cu radiu. Plata era de aproximativ 85 de dolari pe zi. 

Oamenii de știință, și mai ales bărbații ce lucrau pe poziții mai înalte în cadrul companiei, evitau expunerea la radiu și purtau echipament de protecție, format din mască și șorț de plumb, cunoscând efectele negative ale elementului. Pe de altă parte, tinerelor nu le fusese oferit niciun echipament, ele crezând că vopseaua este inofensivă. Fetele își preparau singure vopseaua într-un bol ceramic, pentru ca apoi să picteze cu aceasta litere pentru ceasuri. Tinerele erau încurajate să lingă vârful pensulei pentru a deveni din nou ascuțit și a avea o mai mare precizie. Totodată, ele se distrau cu vopseaua fosforescentă, pe care și-o puneau pe unghii, în păr sau pe piele. 

Nu a trecut mult timp și angajatele au început să se îmbolnăvească, prima dată dezvoltând probleme la dinți, iar mai apoi anemie, necrozarea maxilarului, erodarea oaselor sau chiar cancer. Totodată, femeile se confruntau și cu oprirea menstruației și infertilitate.

Unul dintre cazurile importante a fost cel al lui Mollie Maggia, care în ianuarie 1922 s-a dus la dentist din cauza unei dureri de dinți. În urma primei vizite i-a fost scos un molar, iar câteva săptămâni mai târziu a fost nevoie de încă o extracție. În timp, situația s-a agravat, gura tinerei devenind plină de ulcerații și puroi. În luna mai, a trebuit să facă o operație la mandibulă, din cauza unui abces. În timpul procedurii, mandibula pacientei s-a detașat de craniu, deoarece radiul îi golise de calciu celulele osoase. În septembrie 1922, Mollie Maggia a decedat, moartea sa fiind atribuită în mod eronat sifilisului, frecvent întâlnit la vremea respectivă.

Compania a încercat să mușamalizeze problema, iar pentru un timp doctorii și cercetătorii au ascultat cererile fabricilor de ceasuri cu radiu de a nu publica descoperirile făcute, legate de efectele adverse ale substanței. Nu a durat mult acest lucru, întrucât, până în 1924, zeci de femei ce lucraseră pentru companie erau fie bolnave, fie moarte. Astfel, cazul lui Mollie a fost redeschis, iar în urma autopsiei s-a constatat că tânăra de fapt murise din cauza radiațiilor, fapt care a fost descoperit și în cazul altor tinere decedate. În 1927, patru femei au dat firma în judecată, cazul lor fiind soluționat un an mai târziu cu o compensație de 10 000 de dolari fiecare (echivalentul a 140 000 de dolari în zilele noastre), plus o sumă pentru acoperirea cheltuielilor medicale și juridice. Acest caz a avut un impact semnificativ, întrucât de atunci angajații companiilor ce lucrau cu radiu au primit echipament de protecție și au fost informați despre efectele adverse ale substanței, lucru care s-a menținut până în 1968, când vopseaua a fost interzisă definitiv.

        Text: Sacală Sânziana

        Grafică: Tudor Caramavrov

        PR: Tarbu Mihai Cristian