Povestea
Anastasiei
Sfârșitul
misterios al unei ducese
Viața Anastasiei Romanov a început în dimineața
zilei de 18 iunie 1901. O veste dezamăgitoare pentru casa imperială, având în
vedere că țarul Nikolai Alexandrovici Romanov și țarina Alexandra Feravona deja
aveau trei fiice (Olga, Tatiana și Maria)
și își doreau neapărat un urmaș al tronului. Deși vestea nașterii unei
fete nu a fost primită cu mare bucurie, familia tot a iubit-o nespus de mult pe
mica ducesă, și astfel, în onoarea ei, țarul a eliberat studenții rebeli care
au participat la revoluții. De aici a apărut și numele Anastasia, însemnând
,,cea care rupe lanțurile’’.
Copilăria la palat nu era una întru totul deosebită.
Copiii dormeau pe paturi tari, își curățau camerele de unii singuri și brodeau
fel de fel de lucruri de mână. Pe când surorile mai mari ale Anastasiei erau
descrise ca fiind rafinate, înalte și elegante, Anastasia era privită diferit. Mica ducesă se remarca prin faptul că era cel
mai energic copil din toată casa regală. Le făcea mereu farse guvernatorilor, trișa
la jocuri, iar uneori era descrisă ca fiind o fetiță cu adevărat malefică. Avea
un comportament îndrăzneț și nu îi păsa nici de aspectul ei fizic, nici de
codul bunelor maniere. Desigur, pe parcurs ce fata a crescut, personalitatea ei
năzdrăvană s-a definit într-un comportament puternic și determinat, fiind
descrisă de una dintre gărzi ca „un diavol fermecător”.
În timpul Primului Război Mondial, fetele din
familia imperială încercau să ajute soldații cum puteau. Țarina, Olga și
Tatiana erau asistente ale Crucii Roșii, iar Maria și Anastasia veneau să le
ridice moralul soldaților, jucând jocuri și ajutându-i să scrie scrisori.
Presat de revolte, țarul abdică în februarie 1917, iar de atunci viața
Anastasiei și a întregii familii a început să se agraveze treptat. De la casa
din Țarskoe Selo, unde duceau o viață asemănătoare cu cea de dinaintea
abdicării, familia a trecut prin mai multe ,,case închisori’’, fiecare cu
reguli din ce în ce mai stricte, până când au ajuns în Ekaterinburg. Acolo a
fost luată decizia ca familia Romanov să fie asasinată în noaptea dintre 16 și
17 iulie 1918.
Trece ceva timp după asasinare, iar bolșevicii
mărturisesc că țarul a fost asasinat, dar nu precizează nimic de soarta restului
familiei. După acest anunț, au început să apară tot felul de impostori care
pretindeau că sunt fie ducesele, fie țârcovnicul Alexei. Niciunul însă nu a
avut faima pe care a avut-o poloneza Anna Anderson, care a pretins că era
ducesa Anastasia Romanov și că a scăpat din casa din Ekaterinburg cu ajutorul
unei gărzi. Ce o făcea diferită față de celelalte impostoare era faptul că avea
o malformație la piciorul stâng, la fel cum avea și Anastasia. Desigur,
adevărata ei identitate a fost dezvăluită după moartea ei, cu ajutorul testelor
ADN.
Trec anii, iar misterul prințesei dispărute rămâne
în aer. După ce Imperiul Sovietic a căzut, au fost descoperite primele cadavre
ale familiei Romanov, iar 20 de ani mai târziu se descoperă că rămășițele le aparțineau
țarului, țarinei și celor trei fiice mai mari. Nu era nici acum o dovadă a
morții Anastasiei și a lui Alexei. Numele Anastasiei a ajuns cunoscut
pretutindeni, de data aceasta compania Disney a profitat de renașterea acestui
mister și a făcut cunoscutul desen animat despre cum Anastasia s-ar fi
reîntâlnit cu bunica ei la Paris.
Părea că adevărul Anastasiei va rămâne mereu doar o
poveste, dar, în 2007, aproape 9 decenii mai târziu de la noaptea sângeroasă
din iulie, s-a descoperit ADN-ul unei fete și al unui băiat, ambii copii ai lui
Nicolae. Mica ducesă Anastasia fusese și ea asasinată alături de familia ei,
sfârșind misterioasa poveste a vieții sale.
Text: Tudorache Ana-Maria
Grafică: Bidireci Bianca
PR: Popescu Cristina
Comentarii
Trimiteți un comentariu