Mitul Atlantidei - Povestea de dinaintea cutremurului care i-a pus capăt

 

O altfel de ceață londoneză: “Marele Smog”

            Data de 5 decembrie 1952 marchează începutul Marelui Smog al Londrei, un eveniment cunoscut în istoria britanică drept cel mai grav episod de poluare atmosferică pe care l-a cunoscut Europa, care s-a soldat cu moartea a mii de oameni.  

            La mijlocul secolului XX, încălzirea în Londra încă se făcea, în principal, pe baza cărbunilor. Însă aceștia erau, de cele mai multe ori, de cea mai proastă calitate, cei de calitate superioară fiind rezervați exportului sau folosiți în industrie. Prin combustie, acești cărbuni de proastă calitate degajau un gaz toxic, dioxidul de sulf, peste care s-au adăugat și gazele industriale și gazele de eșapament ale unui oraș de opt milioane de locuitori. 

            La finalul anului 1952, un front atmosferic rece masiv i-a forțat pe londonezi să consume o cantitate excesivă de cărbuni vreme de câteva zile. Un anticiclon s-a format deasupra Londrei pe 4 decembrie 1952, determinând o vreme foarte rece și mai ales fără vânt. Astfel, ceața creată s-a amestecat cu dioxidul de sulf, formându-se smog-ul. Fenomenul nu era unul nou, fiind observat în Europa de secole, însă revoluția industrială și poluarea pe care a adus-o aceasta au amplificat și mai mult acest fenomen.

            Smog-ul a redus foarte mult vizibilitatea, iar consecințele acestui fenomen asupra orașului sunt ușor de ghicit. Transportul public a fost oprit, ambulanțele s-au oprit și ele, iar multe activități în aer liber și de interior au fost anulate. Smogul era atât de des încât chiar și traficul restrâns care încă mai funcționa era dirijat de polițiști cu torțe, iar mulți au spus că ceața era atât de groasă încât nici nu își puteau vedea picioarele. Există și cazuri de oameni care, neputând să vadă mai mult de un metru în fața lor, au căzut în râul Tamisa și s-au înecat. Partea cea mai gravă însă era toxicitatea sa, care afecta persoanele cu probleme respiratorii. Astfel, în decursul a cinci zile, în orașul cufundat în smog au murit asfixiate 4000 de persoane. Mortalitatea a crescut chiar și după trei săptămâni de la risipirea acestuia, iar numărul total de morți a fost estimat la aproximativ 12000. 

            Marele Smog al Londrei din 1952 a fost un șoc pentru toată lumea ,care a reușit să aducă la cunoștință maselor și mai ales figurilor politice care așteaptă până în ultimul moment pentru a aplica măsuri pentru limitarea consumului de combustibili poluanți în industrie, cât de gravă este, de fapt, problema poluării. După acest episod au fost aplicate măsuri pentru a încuraja substituția arderii cărbunilor cu o altă metodă de încălzire în casele londonezilor, în timp ce în Parlament s-a votat Clean Air Act în 1956. Cu toate acestea, procesul de aplicare a acestor măsuri a fost lent și nu reușit să prevină un alt episod de smog din 1962, care a omorât între 300 și 700 de oameni și care, mai târziu, a dus la  noua lege  împotriva poluării aerului din 1968.

Text: Victor Alexandru Mitu

Grafica: Călin Sofia Diana
PR: Popescu Cristina