Căderea Constantinopolului
Căderea Constantinopolului este considerată de mulți istorici momentul în care Evul Mediu s-a încheiat, ceea ce arată cât de semnificativ a fost acest episod pentru istoria mondială. Bineînțeles, în spatele unui fenomen de asemenea amploare se află secole de evenimente ce reprezintă cauze ale acestuia.
În a doua jumătate a secolului al XI-lea, turcii selgiucizi au început să migreze masiv înspre Anatolia, care era controlată de bizantini. În anul 1071, armatele turcești au invadat Asia Mică, luptându-se cu forțele Imperiului la Manzikert. Această bătălie a fost o înfrângere gravă pentru bizantinii conduși de împăratul Roman Diogenes, reprezentând un punct de cotitură în situația politică din regiune. Ulterior, majoritatea Anatoliei a fost cucerită de turcii selgiucizi, aceștia formând un nou stat acolo, numit Sultanatul de Rum.
Chiar și dacă o parte din teritoriul pierdut a fost recucerit în timpul Primei Cruciade (1096-1099), influența turcească a tot crescut în Anatolia, ajungând ca în jurul anului 1300 doar o porțiune foarte mică a peninsulei să rămână sub stăpânire bizantină.
În aceeași perioadă, o căpetenie turcă, Osman Gazi, a devenit relevantă, din orașul Sögüt cucerind împrejurimile sale, inclusiv Niceea, învingând alți lideri turci și fondând Imperiul Otoman. Descendenții săi au cucerit o mare parte din Balcani, devenind forța dominantă în regiune, Imperiul Bizantin ajungând să le plătească tribut.
În anul 1399, simțind amenințarea Imperiului Otoman, care devenea din ce în ce mai puternic sub sultanul Baiazid I, împăratul bizantin Manuel al II-lea a pornit o călătorie în Europa vestică, vizitând majoritatea curților apusene, cerând ajutor. În ciuda faptului că a fost primit cu prietenie în Anglia, Franța și alte țări, Imperiul Bizantin nu a primit niciun ajutor extern pentru apărarea împotriva otomanilor. Asediul turcesc asupra Constantinopolului părea iminent, dar capturarea sultanului de către Timur Lenk în Bătălia de la Ankara, în iulie 1402, a amânat acel moment.
După moartea lui Baiazid, tensiunile dintre bizantini și otomani s- au mai domolit, Manuel al II-lea și sultanul Mehmed I având o relație bună. În anul 1422, împăratul cedase majoritatea puterii fiului său, Ioan, având o vârstă înaintată. Acesta nu avea aceleași abilități diplomatice ca tatăl său, fapt ce a dus la deteriorarea relației cu turcii. Faptul că Ioan susținea un alt pretendent al tronului otoman l-a determinat pe noul sultan, Murad al II-lea, să asedieze Constantinopolul. Totuși, nu a obținut niciun rezultat, motiv pentru care a atacat Tesalonicul și Peloponezul.
În 1425, Manuel al II-lea a murit, iar la scurt timp înainte de decesul acestuia, Ioan a fost forțat să cedeze otomanilor mai multe orașe din Tracia. Tesalonicul a fost pierdut în 1430, iar Peloponezul era condus de fratele său, Constantin. Pentru a opri cucerirea completă a imperiului, Ioan al VIII-lea a cerut ajutor de la Occident. Nu a primit vreun răspuns concret din vest, dar Papa Eugenius al IV-lea a poruncit organizarea unei cruciade împotriva otomanilor. Aceasta a fost organizată în 1444, cu participarea ungurilor, polonezilor și românilor. Armata condusă de Iancu de Hunedoara și de regele Vladislav al III-lea al Poloniei a fost învinsă de otomani în Bătălia de la Varna. Profitând de situație, Constantin, despotul Moreei și fratele împăratului Ioan a atacat Grecia Centrală, avansând către nord.Concomitent, Murad al II-lea, după victoria de la Varna a mărșăluit spre sud, văzând atacul bizantinilor ca o insultă. Trupele acestuia au devastat Peloponezul, luând mulți captivi, ceea ce l-a determinat pe Constantin să încheie pace cu otomanii.
În 1448, Ioan al VIII-lea a murit, succesorul fiind fratele său, Constantin al XI-lea. În 1451, moare și Murad al II-lea, iar noul sultan, tânărul Mehmed al II-lea avea dorința de a cuceri Constantinopolul, primii ani ai domniei sale fiind dedicați acestui scop.
Mehmed a folosit serviciile unui inginer ungur, numit Urban, pentru construirea mai multor tunuri. Unele dintre acestea aveau lungimea de aproximativ 8 metri și gura de un metru. Bubuitul acestora se putea auzi de la 8-9 kilometri distanță. De asemenea, turcii au construit o citadelă pe malul Bosforului, ceea ce a intimidat populația Constantinopolului.
Ajutoarele externe primite de către bizantini au fost două vase cu 800 de soldați venețieni, patru genoveze, alte cinci vase din partea Papei și soldații nobilului din Genova, Giovanni Giustiniani Longo.
În data de 2 aprilie 1453, armata otomană formată din 200.000 de soldați a ajuns în fața zidurilor Constantinopolului. Ulterior, flota acestora a ajuns pe Bosfor. Pentru a înconjura complet orașul, navele turcești trebuiau să ajungă în Cornul de Aur, un golf situat între capitala bizantină și portul Galata, doar că între cele două orașe exista un lanț imens, fapt ce nu permitea trecerea vaselor.
În noaptea de 22 aprilie, Mehmed a trecut flota sa pe uscat, prin spatele Galatei, pentru a o face să ajungă în Cornul De Aur. Orașul era înconjurat, dar bizantinii încă rezistau.
În dimineața zilei de 29 mai, forțele otomane au atacat cetatea. Primele valuri au fost respinse cu ușurință de către apărătorii conduși de Giustiniani. Spre seară, ienicerii și trupele cele mai bine antrenate ale otomanilor au atacat zidurile Constantinopolului, în special cele dinspre Cornul de Aur. În timpul luptei, Giovanni Giustiniani a fost rănit, motiv pentru care a fost luat de pe linia frontului. Acest ultim atac putea fi, de asemenea, respins cu ușurință, dar bizantinii uitaseră poarta Kerkoporta deschisă. Trupele turcești au intrat în cetate, deschizând încă două porți. Bizantinii au încercat să se apere, fiind conduși de însuși Constantin al XI-lea, care și-a pierdut viața în bătălie, fiind învinși, într-un final.
După cucerirea Constantinopolului, Mehmed al II-lea a transformat orașul în capitala Imperiului Otoman. Această victorie a turcilor a marcat începutul unei epoci de aur pentru Imperiul Otoman, acesta dominând Balcanii și lumea islamică timp de secole întregi
text: @bogdan_mihai_09
grafică: @fro.gg.ie
PR: @alexandraaa_stf
Comentarii
Trimiteți un comentariu