Rosalind Franklin: eroina uitată a geneticii

Rosalind Elsie Franklin a fost o biofiziciană și cristalografă evreică-britanică care a adus contribuții importante în înțelegerea structurilor fine, moleculare ale nucleotidelor din nucleul celular, precum ADN și ARN, de la virusuri până la om. Ea este cunoscută pentru descoperirea structurii dublu-helix a ADN-ului.

    Rosalind s-a născut pe 25 iulie 1920, în Londra, fiind unul dintre cei 5 copii ai lui Muriel Frances Waley și Ellis Arthur Franklin. Ea și-a început viața academică la Școala de fete St. Paul. Rosalind Franklin era extrem de inteligentă și știa încă de la vârsta de 15 ani că își dorește să devină om de știință. Tatăl ei i-a descurajat această dorință , deoarece femeilor le era foarte greu să aibă o astfel de carieră. Deși știința era domeniul ei preferat, Rosalind a dezvoltat un interes pentru limbile străine- a studiat germană, franceză, latină și ebraică - și atletism. A excelat la sporturile școlare, cum ar fi crichetul, și a dezvoltat și o plăcere pentru plimbările în natură. Acesteia îi plăcea să facă drumeții lungi în munți.

    Știind că o carieră în știință este visul ei și fiind determinată să urmeze o facultate bună, Rosalind a fost acceptată și a urmat cursurile la Newnham College, Cambridge. A absolvit , chiar dacă nu a fost lăsată să o facă așa cum o făceau colegii ei bărbați, pentru simplul fapt că era femeie, în 1941 cu o diplomă în științe ale naturii. 

    După aceea, Rosalind s-a înscris pentru un doctorat în chimie fizică tot la Cambridge, având-ul ca profesor coordonator pe Ronald George Norrish. Înaintarea celui de-al Doilea Război Mondial i-a schimbat cursul vieții: nu numai că a fost gardian de raid aerian la Londra, dar în 1942 a renunțat la bursa pentru a lucra pentru Asociația Britanică de Cercetare a Cărbunelui, unde a cercetat chimia fizică a carbononului și a cărbunelui pentru război. Ea a putut folosi această cercetare pentru teza ei de doctorat, iar în 1945 a primit un doctorat in chimie fizică la Cambridge. Din 1947 până în 1950, a lucrat cu Jacques Méring la Laboratorul de Chimie de Stat din Paris, studiind tehnologia de difracție cu raze X a solidelor amorfe - adică solide precum cărbunele fără structură cristalină obișnuită.Acea muncă a condus la cercetarea ei asupra modificărilor structurale cauzate de formarea grafitului în carbonul încălzit - lucru care s-a dovedit valoros pentru industria cocsării. Acolo, ea a devenit o cristalografă desăvârșită. După ce s-a alăturat Colegiului King din Londra în 1951, ca asociat de cercetare, Franklin a descoperit câteva proprietăți cheie ale ADN-ului, care au facilitat în cele din urmă descrierea corectă a structurii cu dublu helix a ADN-ului. O poză foarte cunoscută din acea perioadă este fotografia 51, realizată de elevul ei, Raymond Gosling, care a dus la descoperirea structurii dublu helix a ADN-ului. Pentru această descoperire, însă, au primit premiul Nobel Fracis Crick, James Watson si Maurice Wilkins in 1962. Echipa ei i-a arătat poza 51 biologului James Watson,fără permisiunea ei. Watson si Crick au publicat modelul de dublu-helix al ADN-ului, menționând-o pe Rosalind Franklin doar într-o notă de subsol. 

    Watson a sugerat că, în mod ideal, Franklin ar fi primit și eaun premiu Nobel pentru chimie, împreună cu Wilkins, dar nu a fost posibil, deoarece regula de dinainte de 1974 a dictat că un premiu Nobel nu poate sa fie acordat post-mortem decât dacă nominalizarea a fost făcută pentru un candidat în viață înainte de 1 februarie a anului premiului și Franklin a murit cu câțiva ani înainte de 1962, când descoperirea structurii ADN-ului a fost recunoscută de comitetul Nobel.

    Din nefericire, din cauza unor neînțelegeri cu directorul, John Randalll, si colegul ei Maurice Wilkins, Franklin a fost nevoită să se mute de la King’s College la Birkbeck College in 1953. Lucrând sub conducerea lui John Desmond Bernal, Franklin a condus lucrări de pionierat la Birkbeck privind structurile moleculare ale virușilor. Ea a început un nou proiect axat pe studiul structurii moleculare a virusului mozaic al tutunului. Prin aceste studii, ea a reușit să dezvăluie că acidul ribonucleic (ARN) din acel virus a fost incorporat în proteina sa, nu în ​​cavitatea centrală. Astfel, dovedind că acest ARN este un helix cu o singură catenă, chiar daca se credea ca este la fel ca helixul dublu standard găsit în ADN-ul virusurilor bacteriene și al organismelor superioare. Cu o zi înainte ca ea să dezvăluie structura virusului mozaicului tutunului la un târg internațional de la Bruxelles, Franklin a murit de cancer ovarian la vârsta de 37 de ani, în 1958. Membrul echipei sale Aaron Klug și-a continuat cercetările, câștigând Premiul Nobel pentru Chimie în 1982.

    Deși în timpul vieții sale munca ei de cercetare și descoperirile ei nu au fost apreciate cum se cuvine, în prezent ea este un nume important în știință și în sfârșit îi este recunoscută munca depusă pentru evoluția științei. Lucrările ei despre cărbune și viruși au fost apreciate, dar contribuțiile lui Franklin la descoperirea structurii ADN-ului au fost în mare parte nerecunoscute în timpul vieții ei, pentru care Franklin a fost denumita de-a lungul timpului „ doamnă întunecată a ADN-ului”, „eroina uitată”, un „icon feminist”, și „Sylvia Plath a biologiei moleculare”.  

Redactor: Terec Catrina

Grafică: Pastinica Sofia