Pol Pot, omul care a distrus o generație
Saloth Sar s-a născut pe data de 19 mai 1925, în Prek Sabuv, un sat din provincia Kampong Thom. Acesta a fost al optulea și penultimul frate al unei familii bogate, ce se ocupa întru totul de munca pământului, astfel, datorită recoltei bogate de care se bucura din plin, băiatul nu a dus niciodată lipsă de hrană, pe când alți copii de vârsta lui nu-și permiteau acest lux.
În primii ani de viață, își petrece diminețile pe câmp, iar după-amiezile jucându-se în râu alături de frații săi. „Muncitor și bun la suflet”, îl descrie Nhep, unul dintre ei. Iar la școală, orice altă materie, în afară de istorie, nu a reușit să îi stârnească vreun strop de curiozitate. Cu tote acestea, pasiuneasa pentru tema războiului și a ideologiei marxistă-leninistă crește pe zi ce trece, devenind, ulterior, un fapt îngrijorător.
La șase ani, Saloth Sar și fratele său au fost trimiși la școală în Phnom Penh. Doar copiii coloniștilor francezi sau cei ai familiilor refugiate din Vietnam erau considerați demni de a învăța în capitală, așadar, protagonistul nostru se afla printre tinerii privilegiați ai acelor vremuri. Poate vă întrebați care este legătura Cambodgiei cu Franța sau cu Vietnamul? Ei bine, până în anul 1945, aceasta s-a aflat sub ocupație franceză, iar vietnamezii erau în plin război civil, din pricina implicării SUA în conducerea tării, așa că majoritatea încercau să scape, fugind în cel mai apropiat stat de al lor (asemănător cu situația ucrainenilor din 2022 până în prezent).
Odată ce acumula cunștiințe noi despre evenimentele ce au avut loc în trecutul marilor state, un spirit revoluționar creștea în el, dorindu-și să obțină independența Cambodgiei. La școală, materia îi era predată în limba franceză, astfel că pseudonimul pe care avea să-l adopte va reprezenta prescurtarea a două cuvinte franțuzești: Pol Pot = politique potentielle (sau politică potențială, în limba română).
În anul 1947, tânărul a terminat școala, luând toate examenele, spre uimirea tuturor, dat fiindcă majoritatea materiilor îl plictiseau. Însă nu a trecut evaluările necesare pentru a continua cu studiile superioare și s-a întors acasă.Ulterior, între 1956 – 1963, a fost profesor de istorie, convingându-și elevii de ideile sale și făcându-i să înțeleagă viziunea pe care o are asupra țării, căci începând cu anul 1960, pe lângă predat, Pol Pot devine secretar al statului, încercând să adune cât mai mulți aliați politici, alături de soția sa, Khieu Ponnary, cu care s-a căsătorit în 1956 și care este membră a partidului comunist. În curând, cei doi aveau să devină cuplul din spatele loviturii de stat ce se apropia cu pași repezi.
Mai mult, un alt factor ce i-a hrănit încrederea că oamenii săi pot face sacrificii în numele patriei a fost vizita de la marele templu Angkor Wat. Tânărul a rămas uluit la vederea acestei clădiri impunătoare și nemaipomenit de frumoase și impresionante atât ca dimensiune, cât și ca decor și arhitectură.
Comuniștii și aliații lor vietnamezi, dornici să lupte pentru independență, s-au numit Khmer Rouge, sau, în română, Khmerii roșii – cea mai de temut armată a vremii respective, în spatele căreia se afla nimeni altul decât Pol Pot.Astfel, revoluția avea să fie inițiată de ei împotriva forțelor americane instalate în Cambodgia. Oamenii îi ascultau ordinele, datorită inteligenței și atitudinii sale încrezărtoare, calități ce i-au adus numele de „părinte al țării”. În decembrie 1974, capitala Phnom Penh a fost luată cu asalt, iar locuitorii au fost nevoiți să suporte conflictul sângeros pentru 5 zile, neștiind ce îi așteaptă de fapt.
După ce bombele americane au încetat să cadă din cer, distrugând toate averile oamenilor nevinovați, Pol Pot a pus stăpânire pe trei sferturi din terenul rămas. Apoi, pe 17 aprilie 1975, a devenit liderul de facto al Cambodgiei, asumându-și autoritatea bazându-se doar pe susținerea poporului. Oamenii văd această schimbare ca fiind bună și cred ca noul conducător va reuși să aducă stabilitate țării. Însa, ajuns la putere, acesta nu a făcut decât să-și exercite puterea și ideologiile rusofile asupra statului, în sensul că egalitatea, din punctul său de vedere, reprezenta transformarea tuturor păturilor sociale în agricultori. Doctorii, judecătorii, avocații sau oricine nu se ocupa cu lucrul pământului era trimis într-o tabără de reeducare.
Ca fermier, aveai obligația să lucrezi toată ziua, exact ca prizonierii rușilor din Siberia, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. De exemplu, în centrul de detenție S-21 s-au aflat 18000 de prizonieri, forțați să se ocupe de recoltele de orez ale țării, fără să aibă voie să guste măcar puțin din acestea, fără să primească hrană sau să aibă cu ce să se spele, iar dintre aceștia, la finalul regimului lui Pol Pot, doar 23 au rămas în viață. „Aici, doar cel tăcut supraviețuiește.” – Dith Pran.
În timpul dictaturii sale, conducătorul khmerilor roșii a redenumit țara „Kampuchea Democrată”, ceea ce reprezintă o completă ironie la adresa oamenilor morți fără drepturi lucrând pământul sub ordinele sale. Mai mult, fiecăruia i-a fost luat totul, întrucât era ilegal să deții o proprietate privată,bijuterii, bani sau să fii religios, să ai cărți sau orice putea conține informații anti partid. Dacă îndrăzneai să nu te supui acestor legi erai ori torturat, ori împușcat, ori ambele. Pe deasupra, cambodgienii aveau un număr limitat de cuvinte pe care le puteau folosi într-o conversație, iar muncitorii erau tunși bob imediat ce ajungeau în vreo tabară de reeducare(imaginează-ți să ai aceeași coafură ca toată lumea din liceu!).
Asemănătoare cu a lui Adolf Hitler, moartea lui Pol Pot lasă semne de întrebări. Conform Wikipedia, acesta s-a stins peste noapte, în timp ce dormea, după spusele soției sale, însă atunci când guvernul și-a exprimat dorința de a-i inspecta corpul, khmerii roșii l-au luat și l-au incinerat într-o zonă controlată. Așadar există două teorii posibile: sinucidere sau otrăvire.
În concluzie, Saloth Sar, cunoscut ca temutul Pol Pot, a reprezentat una dintre cele mai marcante personalități din istoria omenirii din pricina crimelor săvârșite în țara sa, din dorința nebună de a urma ideologia și determinarea lui Joseph Stalin.
Redactor: Vlăduțoiu Ilinca
Grafică: Pastinica Sofia
Comentarii
Trimiteți un comentariu