Cuceririle lui Iustinian și ascensiunea Bizanțului

      În 395 d.Hr., Imperiul Roman a fost divizat, din cauza morții împăratului Teodosie I, în Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul Roman de Apus. 

      Imperiul Roman de Răsărit era condus de Arcadius, fiul lui Teodosie și avea capitala la Constantinopol, o fostă colonie grecească care avea să devină capitala Imperiului Roman în anul 330 d.Hr., în timp ce Imperiul Roman de Apus era condus de Honorius, fratele lui Arcadius și avea capitala la Mediolanum(Milano de astăzi). 

      Timp de aproape un secol și jumătate, politica împăraților Imperiului Roman de Răsărit(ajuns să fie numit mai simplu Imperiul Bizantin) s-a concentrat pe consolidarea granițelor, pe refacerea economiei sau pe menținerea relațiilor pașnice cu Persia Sasanidă. Totuși, odată cu venirea la putere a lui Iustinian I în anul 527, politica bizantină s-a schimbat radical, acesta fiind dornic să refacă vechile granițe ale Romei prin recucerirea teritoriilor Imperiului Roman de Apus care a căzut în 476 d.Hr. și a cărui teritorii au fost divizate între diversele populații barbare care i-au invadat continuu teritoriile în secolul V d.Hr. 

      Pentru început, pentru a recuceri vechile teritorii Occidentale, Iustinian avea nevoie să asigure o pace de lungă durată cu Persia, vechiul inamic al Romei și actualul inamic al bizantinilor. 

      A urmat un război cu persanii,în care s-a remarcat generalul Belizarie, un om care a fost promovat chiar de Iustinian la rangul de comandant în Războiul Iberic, război precursor al războiului în care Bizanțul va obține pacea mult dorită.A urmat o victorie măreață la Dara în 530, dar cele două puteri au încheiat o pace neconcludentă anul următor, după o bătălie încheiată nedecis la Callinicum. 

      Totuși, Iustinian s-a simțit confortabil cu pacea obținută și l-a trimis pe Belizarie în Vest, astfel începand un lung proces de recucerire a fostelor teritorii romane. 

      Prima țintă vizată de Iustinian a fost regatul vandal din teritoriul care candva fusese regiunea romană Africa.Acest regat, situat în zona Tunisiei și a Algeriei de est a fost fondat de popoare germanice care, după un lung proces de migrație, au ajuns să cucerească această zonă bogată și esențială pentru agricultura fostului Imperiu Roman de Apus. 

      Chiar dacă armata lui Belizarie nu era mare, acesta a obținut rapid victoria la Ad Decimum în 533, a capturat Cartagina și a recuperat provincia Africa pentru bizantini. 

      Motivat de succesele lui, Iustinian l-a trimis pe Belizarie în 535 să revendice inima vechiului imperiu, Italia, aflată sub ocupație ostrogotă. 

      În 536, Belizarie a cucerit Roma, dar războiul pentru restul Peninsulei Italice nu va fi la fel de ușor.Ostrogoții au contraatacat și au asediat Roma între 537 și 538, fiind înfranți într-un final.Totuși, în ciuda recuceririi Ravennei de către Belizarie în 540, ostrogoții nu au fost înfranți și, folosind puterea lor crescandă în Italia din timpul anilor 550, au continuat războiul cu bizantinii, război finalizat de abia în anul 562, odată cu recucerirea cetăților Verona și Brescia, deținute de franci și goți, aliații ostrogoților. 

      Chiar dacă bizantinii au obținut victorii mărețe împotriva barbarilor așezați pe fostele teritorii romane și au recapturat Roma, fosta capitală a imperiului sau Nordul Africii, zonă bogată din punct de vedere agricol, îndelungatele războaie pe mai multe fronturi au slăbit puterea statului bizantin, iar extinderea exagerată i-a pus pe aceștia în contact cu alte popoare care vor dori să cucerească teritoriile imperiului lui Iustinian, dar în același timp a scăzut și centralizarea unui stat care numai prin acest mijloc a reușit să supraviețuiască marilor migrații din secolul V d.Hr. 

          Text: Popa David-Andrei

          Grafică: Cioaca Miruna

          PR: Mocanu Patricia