PRIMA LEGE A EDUCAȚIEI

Prima lege a educației

  Introducerea educației gratuite și obligatorii pentru toate straturile societății a reprezentat unul dintre principalele puncte de pornire ale dezvoltării în ansamblu a românilor pe plan european. Alexandru Ioan Cuza, domnitorul ales atât pe 5 ianuarie 1859 în Moldova cât și pe 24 ianuarie 1859 în Țara Românească a fost, înainte de toate, un om al reformelor și al principiilor moderne și a jucat un rol important în implementarea educației românești („instrucțiunea publică), alături de Vasile Boerescu, Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Bolintineanu etc.

  Ideea de educație a căpătat, într-un final, după decenii de influențe vestice și schimbări de perspectivă, o importanță vitală. Astfel că, mișcarea s-a produs: ideile moderniste au început să ia naștere chiar și în perioada alegerii domnitorului: Mihail Kogălniceanu, publicist și avocat, a susținut încă din 1859 proiecte care urmăreau același scop, Comisia de la Focșani (susținută de acesta) și Vasile Boerescu. Aplicarea în viața reală nu a putut însă avea loc, pentru că unirea propriu-zisă a celor două state, din punct de vedere administrativ și legislativ, s-a realizat doar doi ani mai târziu, pe data de 11 decembrie 1861. 

  Din acel moment însă, lucrurile s-au produs neobișnuit de repede, cu rezultate uimitoare: Proiectul de lege pentru administraţia instrucţiei publice din Principatele Unite a apărut pe 20 martie 1861, care încropea un consiliu superior bazat pe acest domeniu. Vasile Boerescu, îndemnat de Consiliul instrucțiunii publice, creează: „Proiect de lege asupra reorganizării instrucţiei publice din România”, care este publicat în octombrie 1863 și, dezbătut cu un an mai târziu, este aprobat cu brio de mare parte din alegători. Ura!!

  Căpătând într-un final titlul care avea să marcheze următoarele decenii: „Legea asupra instrucţiunii a Principatelor Unite Române”, legea este aprobată de Alexandru Ioan Cuza la 25 noiembrie 1864. 

  Uitându-ne peste implicațiile acestei legi, vom vedea implementarea primelor principii de bază ale egalității: toți copiii erau obligați să meargă la școală (fie ei fete, băieți, copiii de viță nobilă sau din straturi sociale considerate inferioare), altminteri părinții erau sancționați prin amenzi; învățământul era gratuit pentru copii între opt și doisprezece ani și era împărțit în cel primar, secundar și superior, iar programa școlară era identică, indiferent de zonă. Cadrele didatice urmau să primească o instrucție riguroasă, urmând să îi învețe pe elevi cititul, scrisul, aritmetica, catehismul (cele mai importante principii religioase creștine), noțiuni de istorie, geografie ș.a.

  Privind retrospectiv, se poate constata că, în ciuda evoluției târzii a domeniului educațional pe terenul românesc, aceasta s-a realizat pe calea corectă printr-o conglomerare de oameni politici cu idei inovatoare și curaj și care au acordat, în primele faze, egalitate tuturor copiilor, atât din medii favorabile cât și nefavorabile, o cale spre informație și erudiție. 

Text: Pridie Carmen-Andreea

Grafica:Desaga Daria 

PR:Calinescu Elisa