Prima lege a educației

 

    La 5 decembrie 1864 Alexandru Ioan Cuza promulgă legea instrucţiunii, prima lege prin care învăţământul era organizat în mod unitar şi erau stabiliţi anii de studiu: învăţământul primar, de patru ani, gratuit şi obligatoriu, cel secundar, de şapte ani şi universitar, de trei ani.

    Odată cu unirea Principatelor Române sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza se trece la implementarea programelor paşoptiste, una dintre direcţii fiind reorganizarea instrucţiunii publice.

    Legea şcolară a lui A.I. Cuza a făcut parte din programul de legi de înnoire a societăţii româneşti. Ea a pus instrucţia publică primară pe temelii solide, dominate de principiile obligativităţii şi gratuităţii, situând astfel ţara noastră înaintea Italiei, Franţei, Angliei sau Elveţiei. Cu o serie de modificări, ea va fi în vigoare pentru un sfert de veac.

    Principiile de bază cuprinse în lege se referă şi la obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice primare. Instrucţia era obligatorie, legea sancţionând cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau înscrişi sau care nu frecventau şcoala.

                     1)     învăţământul se împarte în public şi privat,

                     2)     învăţământul public este: primar, secundar şi superior,

                        3)     învăţământul elementar este obligatoriu şi gratuit pentru copiii de la opt la 12 ani,

      4)    învăţământul elementar cuprinde următoarele obiecte de studiu:

·      citirea

·      scrierea

·      catehismul

·      noţiuni de igienă

·      gramatică

·      geografie

·      istoria şi dreptul administrativ al ţării

·      aritmetică şi sistemul legal al măsurilor şi greutăţilor

 

    Învăţământul obligatoriu era sarcina statului în ceea ce priveşte personalul didactic, administrativ şi materialul necesar didactic şi în grija consiliilor locale pentru imobilele în care învăţau copiii şi lemnele de încălzire.

    La 5 decembrie 1864 Alexandru Ioan Cuza promulgă legea instrucţiunii, prima lege prin care învăţământul era organizat în mod unitar şi erau stabiliţi anii de studiu: învăţământul primar, de patru ani, gratuit şi obligatoriu, cel secundar, de şapte ani şi universitar, de trei ani. Legea instrucţiunii publice, învăţământul primar de patru ani devine obligatoriu şi gratuit. În fiecare sat urma să fie deschisă câte o şcoală. Era o performanţă care continua să rămână un deziderat pentru mute ţări occidentale. Se extindea învăţământul secundar şi cel universitar. Sunt înfiinţate Universitatea din Iaşi (1860) şi cea din Bucureşti (1864) În afară de disciplinele tradiţionale – drept şi ştiinţe umaniste – în programele de studiu se includ medicina, fizica, ştiinţele naturii şi matematica. Cuza a organizat şi învăţământul tehnic, profesional şi special. A fost elaborat cadrul juridic de dezvoltare a învăţământului particular. Al. I. Cuza a introdus alfabetul latin, ceea ce a contribuit la modernizarea instruirii şi a culturii în general.

Text: Ghimpteanu Bianca

Grafică: Manta Daria 

PR: Anescu Alice