Celții

        Recunoscuți pentru curajul și abilitățile lor de războinici, dar și pentru poveștile lor, celtii au fost unul dintre cele mai războinice popoare din Europa antică. Ei erau organizați în triburi, unite prin cultură și limbă. În mileniul I î.Hr., celții au început să migreze de pe pământurile lor natale și să se stabilească în Franța, nordul Italiei, Spania, Balcani, Anglia și Irlanda. O parte din celți au ajuns chiar până în Asia Mica, fiind cunoscuți sub numele de galateni. 

        Legiunile romane au înfrânt aproape toți celții din Europa, dar în Irlanda, care a rămas neatinsă de către romani, mici regate de celți au înflorit până în Evul Mediu. Armele folosite de către celți, în principal, erau niște săbii făurite din fier cu o lungime de aproximativ 1 metru. Celții mai foloseau ca arme și sulițe, arcuri sau chiar și prăștii. Unii războinici celți, cunoscuți sub numele de Gaesti, luptau dezbrăcați, purtând doar un inel de metal în jurul gâtului pentru protectie.

        Conform istoricului grec Diodor din Sicilia, când celtii își ucideau dușmanii pe câmpul de luptă,”îi decapitau și le legau capetele de gâturile cailor…si le băteau în cuie pe zidurile caselor… Celții conservau capetele celor mai importanți vrăjmași în ulei de cedru și le păstrau într-un cufăr”. Pentru celții capul însemna locul unde se afla sufletul unei persoane și prin decapitarea unui dușman, ei aveau garanția că sufletul acestuia fusese separat de trup. Poporul celt a fost un popor de războinici însetat de luptă după cum spunea și istoricul roman Strabon, un popor care a putut să fie înfrânt numai de puternicile legiuni romane.

Text: Codrin Crăciunescu

Grafică: Miruna Cioacă

PR: Lavinia Cazacu