Simone de Beauvoir - Feminismul secolului XX

 

Lupta pentru drepturi egale a evoluat de-a lungul istoriei universale. Felul în care percepem dinamica socială și economică dintre sexul feminin și cel masculin este drastic influențat de mișcările caracteristice epocilor în care ne-am născut.

De câte ori ne-am întrebat, cu adevărat, cum am ajuns în punctul în care suntem astăzi? De câte ori am evaluat de ce avem acum prilejul de a ne bucura de anumite acțiuni de care străbunicele noastre nu puteau?

La baza a multor astfel de schimbari consider ca sta munca filozoafei Simone de Bauvoir.

Simone de Beauvoir s‑a născut la Paris în 1908. Până la bacalaureat, a studiat în conformista şcoală catolică Désir. După ce a obţinut titlul de profesor agregat în filozofie (1929), a predat, până în 1943, la Marsilia, Rouen şi Paris. Mai înainte, în timpul facultăţii, l‑a cunoscut pe Jean‑Paul Sartre. Relaţia dintre ei a durat întreaga lor viaţă; Simone a fost, cum a spus Sartre, iubirea lui „necesară”, în contrast cu iubirile „contingente” trăite de amândoi. Volumul „Quand prime le spirituel”, terminat înaintea războiului, apare abia în 1979, astfel că adevăratul ei debut literar este romanul „L’Invitée”

Lucrarea pivotală la baza acestei evoluții este ,,Al Doilea Sex”, lucrare ce apare surprinzător, după ce filozoafa, ce provenea dintr-o familie burgheză, nu fusese inițial preocupată de problematica egalității dintre sexe. În schimb, în urma Războiului Mondial, aceasta realizează importanța preocupării pentru situației politice curente, devenind militanta principală a mișcării feministe din secolul XX.

Ea apare in 1949, în care e descrisă cu splendida acribie argumentativă o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor și o tipologie a caracterelor deformate astfel de o tradiție milenară. Tratatul, considerat o biblie a feminismului, pornește de la principiile existențiale asupra contingenței și libertății expuse în cartea lui Sartre, „Ființa și neantul”.

O parte importanta a vieții filozoafei a fost marcată de relația sa amoroasă cu filozoful francez Jean-Paul Sartre, reprezentant al exostențialismului ateist. Totuși, deși reprezintă un subiect de fascinație în cultura populară, contribuțiile ei depășesc cu mult dimensiunea unei simple relații romantice, fiind important să nu reducem opera sa la raportarea la un alt scriitor filozof.

Respingând mitul pios și rizibil al „eternului feminin”, ideea unei „naturi” feminine ca esență imuabilă și eternă, statuează celebrele cuvinte: „Femeie nu te naști, ci devii”. În anii următori, după premiul Goncourt acordat pentru romanul Les Mandarins, interesul său se va îndrepta spre scrierile autobiografice, în care va descrie cu precădere anii petrecuți lângă Sartre în diversele angajări și evenimente ale epocii. Participă alături de el la multiple acțiuni publice și la redactarea revistei ,,Les Temps modernes”, îngrijindu-se în același timp și de buna editare a manuscriselor sartriene.

Până în ziua morţii, 14 aprilie 1986, Simone de Beauvoir a colaborat intens la revista pe care a fondat-o alături de Sartre, Les Temps modernes, şi, sub diverse forme, şi‑a manifestat solidaritatea totală cu feminismul.

Text: Bogza Ilinca

Grafică: Desaga Daria

PR: Anescu Alice