Războiul celor Două Roze

 

Războiul celor Două Roze, desfășurat între 1455 și 1485, este cel mai cunoscut război purtat pentru tronul Angliei, între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York. Numele lui provine de la simbolurile florale ale celor două case: trandafirul roșu pentru Lancaster și trandafirul alb pentru Casa de York.

Originea conflictului poate fi găsită în turbulențele politice și intrigile de la curtea regală a Angliei în secolul al XV-lea. În 1399, regale Richard al II-lea a fost detronat de către vărul său, Henric al IV-lea, duce de Lancaster, fapt care a condus la o succesiune de evenimente politice, în urma cărora a avut loc prima bătălie, la 22 mai 1455, în St. Albans. Aceasta a fost o consecință a pretenției lui Richard Plantagenet la tronul statului, dorință care s-a manifestat din ce în ce mai mult după primul atac de nebunie al regelui, din 1453, în urma căruia s-a format un Consiliu de Regență, care îl avea pe Richard ca Lord Protector. În 1455, regele Henry începea să se însănătoșească, regina Margaret de Anjou reușind cu această ocazie să îl alunge pe Richard de la curte.

Bătălia de la St. Albans a fost primul conflict armat major dintre cele două facțiuni rivale, marcând debutul Războiului Rozelor. Rezultatul luptei a fost înfrângerea Lancasterienilor, membrii casei de York recâștigându-și pozițiile și influența.

Bătălia a fost urmată de o tentativă de reconciliere între cele două tabere, ducele de York reluându-și poziția de Lord Protector, după un nou atac de nebunie al regelui. În timp însă, problemele care generaseră conflictul urmau să reapară. Următorii ani au fost marcați de o serie de bătălii violente și schimbări de alianțe. În 1456, dezordinile din capitală și lipsurile de pe coasta de sud continuau să crească, iar Richard Neville, conte de Warwick („The Kingmaker”), aliat al casei de York, a devenit din ce în ce mai apreciat în calitate de susținător al intereselor clasei negustorilor. Până în 1960, Warwick și aliații săi au reușit să organizeze o invazie în Anglia, cucerind zona Kent, orașul Londra și, cu sprijinul reprezentantului papal, avansând spre nord. Regele Henry a organizat o campanie pentru a opri înaintarea armatei lui Richard Neville, iar astfel, în urma bătăliei de la Northampton din 10 iulie 1460, regele Henry a fost luat prizonier și dus la Londra.

În urma succeselor militare, Richard Plantagenet, duce de York, a încercat să obțină chiar el tronul, prezentând Parlamentului arborele genealogic al familiei în detaliu, însă în urma voturilor, Henry rămâne rege, ducelui de York oferindu-i-se funcția de Protector al Regatului, având astfel posibilitatea de a guverna în numele regelui și totodată devenind succesor la tron.

În următorii doi ani au urmat bătălii importante. Prima a avut loc la Wakefield, în 1460, în încercarea lui Richard de a își consolida poziția în nord, unde a fost și ucis. Tânărul Edward, conte de March, urma să îi ia locul în calitate de moștenitor al tronului.

A doua bătălie importantă a avut loc un an mai târziu la Towton, fiind cea mai mare bătălie de până atunci din Războiul Rozelor, la care au luat parte între 40 000 și 80 000 de oameni, dintre care 20 000 și-au pierdut viața. Lupta s-a încheiat cu victoria lui Edward, Henry și Margaret refugiindu-se în Scoția.

Încoronarea lui Edward a avut loc în iunie 1461, acesta conducând regatul într-o pace relativă pentru următorii zece ani. După ce Edward al IV-lea și-a consolidat puterea, Anglia a cunoscut o perioadă de relativă stabilitate. Totuși, Războiul Rozelor a lăsat o moștenire profundă. Numeroase familii nobile au fost decimate, economia a fost grav afectată, iar societatea a fost profund divizată.

Unii istorici consideră că Războiul Rozelor a luat sfârșit în 1471, după revenirea la tron a lui Edward al IV-lea, care fusese înlăturat în urma unui conflict cu fostul său mentor, Richard Neville. Cei mai mulți consideră însă că finalul acestui război este ascensiunea lui Henry al VII-lea la tron, care urma să își întărească poziția prin căsătoria cu Elizabeth de York, unind astfel cele două case regale și reunind și simbolurile în noua emblemă – Trandafirul Tudor.

Războiul Rozelor a fost unul dintre cele mai tragice și sângeroase capitole din istoria Angliei medievale. Conflictul dintre Casa de Lancaster și Casa de York a aruncat țara în haos și instabilitate timp de mai multe decenii, lăsând în urmă o societate divizată și traumatizată. Cu toate acestea, Războiul Rozelor rămâne și azi un subiect fascinant pentru istorici și iubitorii de istorie, oferind o fereastră captivantă spre tumultuoasa epocă medievală a Angliei.

Text: Sacală Sânziana

Grafica: Daria Desaga

PR: Mara Vulpe