Decembrie 1989-Revoluție sau lovitură de stat?

 

Evenimentele din decembrie 1989 au fost rezultatul unui deceniu de foamete,de frig și mai ales de frică.

Totul a început în ziua de 16 decembrie,la Timișoara,când un mic protest ce avea ca scop susținerea preotului reformat Lazlo Tokeș,a devenit o revoltă în toată regula.Armata si Securitatea au fost mobilizate prin celebrul ordin ,,Radu cel Frumos”  ce însemna intrarea României în stare de necesitate.Au urmat,în cursul zilelor de 17,18 și 19 decembrie,acțiuni de reprimare a protestatarilor ce au dus numai în Timișoara,la zeci de pierderi omenești și sute de răniți.În seara zilei de 18 decembrie o mare oroare s-a petrecut:cadavrele a 43 de persoane au fost preluate de către organele Miliției și ale Securității din morga Spitalului Județean,transportate la București și incinerate la crematoriul ,,Cenușa”,în ceea ce purta numele de Operațiunea ,,Trandafirul”.

Ceaușescu,aflat într-o vizită în Iran,a revenit de urgență în țară în data de 20 decembrie.În dimineața de 21 decembrie ,Ceaușescu a convocat un miting în Piața Palatului,lângă sediul Comitetului Central (CC) PCR (Partidul Comunist Român).Manifestația de condamnare a evenimentelor de la Timișoara a degenerat,iar la scurt timp de la începutul cuvântării lui Ceaușescu,o panică generală s-a instaurat,iar din spatele pieței se auzeau fel și fel de lozinci anti-comuniste și de solidaritate (,,Azi în Timișoara,mâine-n toată țara”).Sute de mii de oameni au acaparat străzile Bucureștiului și s-au unit în jurul unei cauze nobile,aceea a libertății și a democrației.La sfatul generalului Victor Atanasie Stănculescu,noul ministru al Apărării desemnat după sinuciderea fostului ministru,generalul Milea,cuplul dictatorial a fugit,luând elicopterul ce aterizase pe clădirea CC.Oamenii au năvălit în clădire,la scurt timp de la fuga ceaușeștilor,ulterior aici formându-se un nou nucleu de putere format din fețe mai mult sau mai puțin cunoscute ale epocii.

Una dintre primele formațiuni politice formate s-a numit FSN (Frontul Salvării Naționale),în frunte cu Ion Iliescu,Silviu Brucan(un renumit dizident comunist),Gelu Voican Voiculescu,generalul Militaru,Dumitru Mazilu și Petre Roman.Aceștia au umplut vidul de putere cauzat de fuga președintelui în exercițiu.În următoarele zile,atât în București,cât și în restul țării,s-au petrecut lupte intense cu așa zișii ,,teroriști”,acest fapt soldându-se cu peste 1000 de decese și mii de răniți.

În dimineața de Crăciun,Nicolae Ceaușescu,împreună cu soția sa,Elena,au fost judecați de către un tribunal militar,sentința fiind pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii.Dictatorul a murit cântând primele versuri ale Internaționalei,astfel sfârșindu-se o epocă a fricii și a asupririi.

Însă ceea ce contează cel mai mult și întrebarea pe care foarte mulți oameni și-o pun este:A fost Revolutia din ’89 cu adevărat o revoluție sau o lovitură de stat orchestrată de unii subordonați ai lui Ceaușescu?

Analizând cronologia și desfășurarea evenimentelor,se poate spune că la Timișoara a fost o revoluție adevărată,datorită faptului că,în zilele 16-20 decembrie,Ceaușescu avea un control deplin asupra țării.Situația se schimbă,însă,începând cu data de 22 decembrie,când în birourile Comitetului Central își fac apariția diferite figuri,de renume în vechile structuri ale Partidului Comunist Român,cu vagi idei de schimbare și cu diverse tehnici de manipulare cum ar fi:otrăvirea apei de către Securitate,diversiunea teroriștilor,alerta că ar fi o bombă în sediul televiziunii și alte lucruri menite să sporească panica printre cetățeni.

Concluzia la care ajung,ori de câte ori studiez întâmplările din iarna anului 1989 și cursul acestora,constă în faptul că după fuga cuplului Ceaușescu din CC și formarea FSN,Revoluția a devenit o lovitură de stat diluată într-o revoltă populară cauzată de lipsurile îndurate de-a lungul anilor ’80.

Text: Veres Andrei

Grafica: Preda Bianca