Decembrie 1989-Revoluție sau lovitură de stat?
Evenimentele din
decembrie 1989 au fost rezultatul unui deceniu de foamete,de frig și mai ales
de frică.
Totul a început în
ziua de 16 decembrie,la Timișoara,când un mic protest ce avea ca scop
susținerea preotului reformat Lazlo Tokeș,a devenit o revoltă în toată
regula.Armata si Securitatea au fost mobilizate prin celebrul ordin ,,Radu cel
Frumos” ce însemna intrarea României în
stare de necesitate.Au urmat,în cursul zilelor de 17,18 și 19 decembrie,acțiuni
de reprimare a protestatarilor ce au dus numai în Timișoara,la zeci de pierderi
omenești și sute de răniți.În seara zilei de 18 decembrie o mare oroare s-a
petrecut:cadavrele a 43 de persoane au fost preluate de către organele Miliției
și ale Securității din morga Spitalului Județean,transportate la București și
incinerate la crematoriul ,,Cenușa”,în ceea ce purta numele de Operațiunea
,,Trandafirul”.
Ceaușescu,aflat
într-o vizită în Iran,a revenit de urgență în țară în data de 20 decembrie.În
dimineața de 21 decembrie ,Ceaușescu a convocat un miting în Piața Palatului,lângă
sediul Comitetului Central (CC) PCR (Partidul Comunist Român).Manifestația de
condamnare a evenimentelor de la Timișoara a degenerat,iar la scurt timp de la
începutul cuvântării lui Ceaușescu,o panică generală s-a instaurat,iar din
spatele pieței se auzeau fel și fel de lozinci anti-comuniste și de
solidaritate (,,Azi în Timișoara,mâine-n toată țara”).Sute de mii de oameni au
acaparat străzile Bucureștiului și s-au unit în jurul unei cauze nobile,aceea a
libertății și a democrației.La sfatul generalului Victor Atanasie
Stănculescu,noul ministru al Apărării desemnat după sinuciderea fostului
ministru,generalul Milea,cuplul dictatorial a fugit,luând elicopterul ce
aterizase pe clădirea CC.Oamenii au năvălit în clădire,la scurt timp de la fuga
ceaușeștilor,ulterior aici formându-se un nou nucleu de putere format din fețe
mai mult sau mai puțin cunoscute ale epocii.
Una dintre primele
formațiuni politice formate s-a numit FSN (Frontul Salvării Naționale),în
frunte cu Ion Iliescu,Silviu Brucan(un renumit dizident comunist),Gelu Voican
Voiculescu,generalul Militaru,Dumitru Mazilu și Petre Roman.Aceștia au umplut
vidul de putere cauzat de fuga președintelui în exercițiu.În următoarele
zile,atât în București,cât și în restul țării,s-au petrecut lupte intense cu
așa zișii ,,teroriști”,acest fapt soldându-se cu peste 1000 de decese și mii de
răniți.
În dimineața de
Crăciun,Nicolae Ceaușescu,împreună cu soția sa,Elena,au fost judecați de către
un tribunal militar,sentința fiind pedeapsa capitală și confiscarea totală a
averii.Dictatorul a murit cântând primele versuri ale Internaționalei,astfel
sfârșindu-se o epocă a fricii și a asupririi.
Însă ceea ce
contează cel mai mult și întrebarea pe care foarte mulți oameni și-o pun este:A
fost Revolutia din ’89 cu adevărat o revoluție sau o lovitură de stat
orchestrată de unii subordonați ai lui Ceaușescu?
Analizând
cronologia și desfășurarea evenimentelor,se poate spune că la Timișoara a fost
o revoluție adevărată,datorită faptului că,în zilele 16-20 decembrie,Ceaușescu
avea un control deplin asupra țării.Situația se schimbă,însă,începând cu data
de 22 decembrie,când în birourile Comitetului Central își fac apariția diferite
figuri,de renume în vechile structuri ale Partidului Comunist Român,cu vagi
idei de schimbare și cu diverse tehnici de manipulare cum ar fi:otrăvirea apei
de către Securitate,diversiunea teroriștilor,alerta că ar fi o bombă în sediul
televiziunii și alte lucruri menite să sporească panica printre cetățeni.
Concluzia la care ajung,ori de câte ori studiez întâmplările din iarna anului 1989 și cursul acestora,constă în faptul că după fuga cuplului Ceaușescu din CC și formarea FSN,Revoluția a devenit o lovitură de stat diluată într-o revoltă populară cauzată de lipsurile îndurate de-a lungul anilor ’80.
Text: Veres Andrei
Grafica: Preda Bianca
Comentarii
Trimiteți un comentariu