Danemarca 1992-un triumf ce nu ar fi trebuit să aibă loc

 

Anul 1992 a adus una din marile surprize ale fotbalului mondial. Danemarca, o echipă care nu era cotată de mai nimeni cu șanse la câștigarea Campionatului European de Fotbal, a reușit să cucerească trofeul suprem al fotbalului european interțări, șocând astfel tot continentul. Valoarea acestei victorii este cu atât mai mare cu cât simpla calificare la European era un lucru uriaș în acele vremuri, deoarece Europeanul de fotbal nu avea decât 8 echipe, acest număr fiind mai mic decât cel al naționalelor europene care participau în acei ani la Campionatul Mondial(13-14). Însă Danemarca a terminat grupa preliminară pe locul al doilea, sub Iugoslavia. Astfel, cum a reușit Danemarca, o echipă ce nu a obținut pe teren calificarea la Euro 1992, să îl câștige?

 

Vestea cea mare a venit pentru danezi cu mai puțin de două săptămâni înainte de începerea turneului final. Pe data de 30 mai(turneul final a început pe 10 iunie), Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 757, cu 13 voturi pentru și 2 abțineri, rezoluție în urma căreia Iugoslaviei i-au fost impuse sancțiuni extrem de dure, nu doar din punct de vedere economic, ci și din punct de vedere sportiv. Astfel, naționala Iugoslaviei a fost exclusă de la Europeanul la care s-a calificat meritat, devenind o victimă colaterală a acelor sancțiuni extrem de dure, alături de iugoslavii simpli. Ca urmare a acestei excluderi, Danemarca i-a luat locul într-o grupă cu Suedia, Franța și Anglia, terminând acea grupă pe locul 2, cu 3 puncte obținute dintr-un egal cu Anglia, o victorie contra Franței și o înfrângere contra Suediei(la acea vreme se acordau două puncte pentru o victorie, nu trei).

 

Apoi, au urmat semifinalele contra naționalei Țărilor de Jos, câștigătoarea precedentului turneu final de Campionat European, care îi avea în echipă, printre alții, pe temuții Frank Rijkaard, Marco van Basten și Ruud Gullit, care erau coechipieri și la AC Milan, unul din legendarele cluburi de fotbal ale Europei, alături de care cei trei au câștigat numeroase trofee. Cu toate acestea, Danemarca a triumfat la penalty-uri, după 2-2 în timpul regulamentar și 5-4 la seria de lovituri de departajare.

 

După aceea a urmat marea finală a competiției, contra Germaniei, deținătoarea titlului mondial, finală pe care Danemarca a câștigat-o cu 2 la 0 prin golurile lui John Jensen și Kim Vilfort, jucător a cărui performanță este cu atât mai mare cu cât acesta a suferit o imensă tragedie în familie; Vilfort a lipsit în meciul decisiv cu Franța din grupe, scor 2-1, pentru a fi alături de fiica sa de 7 ani, bolnavă de leucemie, care, din păcate, a murit la scurt timp după turneu.

Așadar, Danemarca a reușit una dintre cele mai mari surprize din istoria fotbalului mondial, chiar dacă aceasta este una puțin nemeritată, deoarece în cazul în care nu s-ar fi desfășurat o serie de evenimente ce nu au avut nicio legătură cu sportul și pentru care fotbaliștii iugoslavi nu au avut niciun fel de vină, acest miracol ce s-a întâmplat în Suedia, gazda turneului, nu ar mai fi avut loc.

 

PS: Un alt lucru interesant care a avut loc la acel turneu a fost participarea naționalei "Comunității Statelor Independente", o întâmplare de conjunctură cauzată de destrămarea Uniunii Sovietice, care se calificase la turneul final din 1992. Acea națională a avut jucători din Rusia și Ucraina, plus câte un jucător din Georgia și Belarus. 

Text: Monceanu Rares

Grafica: Cioaca Miruna