ASEDIUL LENINGRADULUI
Asediul
Leningradului (1941-1944) este considerat a fi cel mai înfiorător asediu din
istoria omenirii, în urma căruia aproximativ un milion de oameni și-au pierdut
viața din cauza lipsei de alimente.
Totul
începe la data de 18 decembrie 1940, când Adolf Hitler a semnat directiva nr.
21 prin care plănuia atacul asupra Rusiei Sovietice (Operațiunea Barbarossa).
Conducătorul nazist își dorea demult să cucerească vestul Rusiei pentru a
exploata populația slavă, considerată a fi alcătuită din ”suboameni”. Ironic
este că cele două țări au semnat, chiar înainte de război, un tratat de
neagresiune, pe care Germania l-a considerat a fi doar de termen scurt și numai
pentru a ține Rusia de planurile ei hegemonice din Europa Centrală.
Astfel,
spre invazia Rusiei au fost trimise trei armate, care aveau să cucerească
Kievul, Leningradul și apoi capitala, Moscova. Mareșalul von Leeb, comandatul
trupelor ce făceau parte din grupul de Armată Nord trebuiau să ocupe regiunea
baltică, inclusiv Leningradul (Sankt-Petersburg).
Hitler
dorea să cucerească rapid Leningradul, pentru a se concentra mai mult pe
ocuparea Moscovei. Fortificațiile construite de sovietici s-au dovedit inutile,
căci până pe 6 august germanii trecuseră peste ele, având poziția perfectă
pentru a intra în fosta capitală. Astfel, pentru a opri avansul rapid al
germanilor în interiorul țării, mareșalul Voroloșilov și generalul
Vatutin au lansat mai multe contraatacuri, care nu au fost de succes, dar le-au
dat răgaz să se organizeze.
În
ciuda acestui răgaz și a măsurilor luate de sovietici, apărarea orașului nu s-a
dovedit eficientă, ci, din contră, haotică. La 30 august, a căzut orașul Tosno,
iar germanii ajunseseră la râul Neva, blocând linia ferată a Leningradului.
Astfel, până pe 8 septembrie trupele sovietice sunt împinse înspre Neva și
Ijora. Orașul era sub asediu. Stalin, disperat, credea că Moscova va avea
aceeași soartă. Însă, Armata Roșie a reușit să-i prevină pe germani din a intra
în oraș.
Fiind
numit comandat al trupelor de pe front, generalul Gheorghi Jukov a încercat să
obosească trupele germane printr-o continuă hărțuire. Contraofensiva organizată
de acesta a reușit să respingă inamicul. Însă, Hitler a decis că trebuie să
adopte o poziție mai fermă pentru a-și atinge obiectivele strategico-militare:
distrugerea completă a Leningradului. Astfel, el ordonează să se instaureze un
asediu prelungit asupra orașului, care să-l aducă la ruine.
Speranța
rușilor pentru a supraviețui era lacul Ladoga, prin intermediul căruia se
aduceau provizii (insuficiente, ce-i drept), fapt ce i-a adus supranumele de
”Drumul vieții”. Cu toate acestea, Luftwaffe (aviația germană) bombarda,
împreună cu orașul, și depozitele de alimente, îngreunând misiunea autoritățile
de a duce proviziile la populație înfometată.
Așadar,
rația alimentară a populației a fost scăzută la 125 de grame de pâine, iar
pentru soldații era de 500 de grame. Criza de alimente a fost accentuată și de iarna
grea care s-a abătut asupra Rusiei în 1941, una dintre cele mai geroase din
ultimele decenii. În ciuda tuturor problemelor, fabricile, universitățile,
instituțiile culturale, magazinele au continuat să funcționeze. De asemenea,
poliția a fost solicitată să impună ordinea și pentru a preveni...canibalismul.
Bine ați venit în secolul XX!
În ianuarie
1943, rușii reușesc să străpungă linia frontului și să creeze alte rute de
aprovizionare. Operațiunea Iskra s-a dovedit un moment critic pentru
supraviețuirea orașului și rezistența lui în fața germanilor.
În
1944, Armata Roșie lansează Ofensiva
Leningrad-Novgorod ce se va dovedi de succes, căci până în ianuarie, germanii
vor fi împinși în sudul Leningradului. După (aproximativ) 900 de zile de
asediu, chinul luase în sfârșit. În primăvară, rușii se mobilizaseră masiv
pentru izgoni trupele germane de pe teritoriul întregii Uniuni Sovietice, chiar
dacă acest asediu îi costase scump privind pierderile de vieți omenești. Nu
doar asediul îi costase scump, ci întregul războiul, căci Rusia va fi țara cu
cei mai mulți morți în urma războiului.
Pentru
a-i omagia, leningrădenilor le-a fost acordat, în 1945, Ordinul Lenin. Cu greu
orașul s-a refăcut din punct de vedere economic, iar abia în anii 1960,
populația orașului a ajuns așa cum era înainte de conflagrație.
Grafică: Daria Desaga
Comentarii
Trimiteți un comentariu