ZIUA INTERNAȚIONALĂ PENTRU ABOLIREA SCLAVIEI

 

Data de 2 decembrie marchează momentul în care, în cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite, s-a adoptat Rezoluția 217 (IV) din 1949 de către Convenția Națiunilor Unite pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prin prostituție.

Se estimează că, în prezent, există în jur de 50 de milioane de oameni prinși într-o formă de sclavie. Aceasta mai este denumită, în ziua de astăzi, drept „sclavie modernă” sau chiar „trafic de persoane”. Indiferent cum alegeți să o numiți, la baza ei stă același concept de asuprire.

Deși sclavia modernă nu este definită în lege, este folosită ca un termen umbrelă care acoperă practici precum munca forțată, robia prin datorii, căsătoria forțată și traficul de persoane. În esență, se referă la situații de exploatare pe care o persoană nu le poate refuza sau nu le poate părăsi din cauza amenințărilor, violenței, constrângerii, înșelăciunii și/sau abuzului de putere.

Sclavia a devenit ilegală în toate statele lumii, abia în anul 1981, ultimul stat care a contramandat acest fenomen fiind Mauritania. În realitate, în schimb, sclavia continuă să se manifeste sub felurite denumiri. De-a lungul istoriei, sclavia a evoluat în diferite direcții, căpătând diferite forme, variantele tradiționale ale acesteia nemaifiind la fel de prezente în societatea actuală, ba chiar extrem de rare. În ciuda acestui fapt, conceptul de sclavie s-a adaptat la epoca contemporană, manifestat astăzi sub mai multe practici ilegale mascate.

Ultimele estimări ale Organizației Internaționale a Muncii (ILO) arată că munca forțată și căsătoriile forțate au crescut semnificativ în ultimii cinci ani. Încă 10 milioane de oameni au fost supuși sclaviei moderne în anul 2021, comparativ cu estimările globale din 2016, aducând totalul la 50 de milioane în întreaga lume. Femeile și copiii rămân disproporționat de vulnerabili.

ILO a adoptat, de asemenea, un protocol obligatoriu, din punct de vedere juridic, menit să consolideze eforturile globale de eliminare a muncii forțate, care a intrat în vigoare în noiembrie 2016.

Sclavia modernă apare în aproape fiecare țară din lume și trece peste liniile etnice, culturale și religioase. Mai mult de jumătate (52%) din toată munca forțată și un sfert din toate căsătoriile forțate se găsesc în țări cu venituri medii-superioare sau cu venituri mari.

Raportându-ne la istoria acestui fenomen, este cunoscut faptul că primele documente și izvoare istorice ce demonstrează existența sclaviei într-o mare civilizație le reprezintă, într-o formă, însă, limitată, cele din Sumeria (Mesopotamia). În Egiptul Antic, în special în perioada Noului Regat (1550-1070 î.e.n), dacă cineva din clasa de mijloc deținea un număr mare de sclavi, creștea foarte mult în statutul său social. Cele mai multe persoane erau aduse ca sclavi de pe urma războaielor, a cuceririi teritoriilor locuite sau în urma răpirii lor. Încă din Antichitate, sclavia a reprezentat o practică atât socială, cât și economică, grecii și romanii propagând acest obicei mai departe. Sclavia romană s-a dezvoltat cel mai mult între secolele V-I î.e.n., cuceririile și izbândele râmlenilor aducând un număr constant de sclavi în imperiu. După cum menționează și website-ul www.necuvinte.ro, „orice mare imperiu din istoria omenirii s-a bazat pe munca sclavilor”.

Sclavia și-a refăcut apariția în lumea musulmană și în Bizanț, urmând exemplul roman. În Europa secolului al XV-lea, sclavia, așa cum era cunoscută până atunci, nu mai era aproape deloc prezentă. A fost, însă, înlocuită încet, încet cu ceea ne numim în Evul Mediu feudalism.

Odată cu introducerea continentelor americane europenilor (1492), cât și ocuparea acestora, exploratorii și negustorii occidentali voiau o mână de lucru cu preț mic. Drept punct de pornire, așezările civilizațiilor și triburilor indigene americane au fost subjugate, însă această practică a fost prohibită de către legislația spaniolă (la bază, catolică). Drept alternativă, au fost aduși sclavi din regiunile africane, întrucât aveau o rezistență fizică mai puternică și veneau din societăți ce se ocupau deja cu acest obicei.

Sclavia a avut parte de o creștere imensă, mai ales în secolul al XVII-lea, datorită însemnătății lor în agricultură, pe terenurile extinse din continentele americane și, mai ales, în Insulele Caraibe, zonă prielnică atunci negoțului cu sclavi. Extinderea comerțului cu sclavi de culoare a hrănit la producerea unui profund sentiment rasist, sclavii negrii fiind absolut denigrați, neavând niciun drept și considerându-se a fi simple obiecte neglijabile, adesea comparați cu animalele sau cu vitele. Se transformase într-o normalitate ca aceștia să fie exploatați, chiar până la moarte, fiind ținuți în condiții execrabile, abuzați fizic, psihic, verbal, emoțional și sexual. Se apreciază un număr alarmant de peste 50 000 de sclavi africani ce erau trasportați în fiecare an, doar în America de Nord, în secolul XVII.

Prin această zi, se trage un semnal puternic de alarmă, prin care avem ocazia de a ne informa și a ne educa cu privire la problema sclaviei, atât cea tradițională, cât și cea modernă, astfel încât să putem produce o schimbare în lumea în care trăim. Conștientizând gravitatea și cruzimea pe care istoria a imprimat-o și continuă să o creioneze și în prezent, în viețile a milioane de oameni, 2 decembrie servește drept prilej de comemorare a celor ce au fost forțați să suporte chinurile, amintindu-ne cât de importantă este libertatea noastră de acum și cum trebuie să o apreciem mai mult, neoprindu-ne din a face auzită problematica modernă a situației și din a ne informa în legătură cu aceasta.

Text: Neagoe Teodora-Maria
Grafică: Daria Desaga
PR: Călinescu Elisa