Sir William Wallace: Braveheart

 




Când poporul Scoției era oprimat și averile tării erau pe terminate, el a fost principala sursă de inspirație pentru oameni. I s-a împotrivit lui Edward I, ieșind din obscuritate printr-o victorie spectaculoasă, ca apoi sa sufere o înfrângere zdrobitoare și o moarte brutală. Aceasta este povestea lui Sir William Wallace.

Spre finalul secolului al XIII-lea, regele Edward I al Angliei se asigurase deja că Scoția este un stat independent doar cu numele, în realitate aflându-se tot sub legile și autoritatea coroanei engleze. În 1296, Edward I îl înlătură pe regele Scoției, John de Balliol și se numește conducător al Scoției. Ca urmare, în 1297 începe revolta condusă de Wallace, împreună cu Sir William Douglas. Având la dispoziție o armată mică, cei doi au atacat garnizoanele engleze dintre râurile Forth și Tay.  Robert de Bruce, steward al Scoției, împreună cu alți cavaleri și nobili scoțieni reușesc să strângă o armată, dar sunt forțați să se predea lui Sir Henry de Percy în iulie 1297. Totuși, Wallace rămâne în pădurea din Selkirk, împreună cu un număr, acum considerabil, de oameni și asediează orașul Dundee, dar abandonează lupta pentru a se opune armatei engleze ce înainta spre Stirling sub conducerea lui John de Warenne.

După ce negocierile dintre Wallace și de Warenne au eșuat, în dimineața zilei de 11 septembrie 1297,  armata engleză a început să treacă podul foarte îngust spre fort. Wallace și Moray, împreună cu armata scoțiană, au așteptat în poziții strategice până când aproximativ jumătate din forțele engleze trecuseră podul, iar după aceea au atacat cu agresiune extremă, astfel încât aproape toți soldații ce traversaseră râul fie fuseseră omorați, fie se înnecaseră. John de Warenne, împreună cu ce îi mai rămăsese din armata cu care a venit în Scoția, se retrage în grabă spre Berwick și York. Pentru moment, Scoția era aproape liberă de ocupația engleză.

În decembrie 1297, Wallace a fost învestit cavaler și a fost ales gardian al regatului. În numele regelui John de Balliol, care la acel timp era prizonier la Londra, Wallace a reorganizat armata și a făcut ordine în țară. În realizarea acestor sarcini s-a bucurat de susținerea majorității nobililor din Scoția.

La începutul lui 1298, John de Warenne revine și eliberează castelele de la Roxburgh și Berwick, dar nu avansează în teritoriul inamic la ordinul lui Edward I. Regele însuși trece râul Tweed pe 3 iulie și înaintează spre Stirling cu o armată puternică de cavalerie grea, arcași și forțe auxiliare din Irlanda și Țara Galilor. Wallace s-a retras lent, pustiind ținutul în urma sa, astfel încât armata lui Edward să nu își poată reîmprospăta resursele. Armata engleză, înfometată și cu moralul prăbușit, era pe punctul de a renunța la campanie, când, pe 21 iulie, Edward a aflat că Wallace îl aștepta lângă Falkirk.

A doua zi, englezii au înaintat și au găsit forțele scoțiene într-o poziție strategică, ce era înconjurată de un râu mic și de pământ mlăștinos. Cavaleria engleză suferă pierderi masive în încercarea de a ataca armata lui Wallace, ce era organizată în schiltroane (formații de luptă circulare) și este forțată să se retragă. Totuși, arcașii, ce reușiseră să avanseze, provoacă haos în rândurile scoțienilor, permițând astfel cavaleriei să revină și să îl facă pe Wallace să se refugieze spre nord. Fără armată și cu reputația militară ruinată, Sir William Wallace renunță la rolul de gardian al regatului.

Începând cu toamna lui 1299, nu sunt cunoscute activitățile lui Wallace. Revolte sporadice împotriva lui Edward I au continuat în Scoția până 1304, moment în care majoritatea nobililor acceptaseră autoritatea engleză.

Pe 5 august, 1305, Wallace a fost arestat lângă Glasgow de Sir John Menteith, iar pe 23 august, la Westminster, a fost condamnat la moarte. Nu a avut parte de proces deoarece era acuzat de trădare. În aceeași zi, Wallace a fost spânzurat, eviscerat și decapitat, ca mai apoi să fie rupt în patru. În 1306, de Bruce începe revolta prin care mai târziu Scoția își va câștiga independența.

Wallace este un simbol național al Scoției, sursă pentru numeroase legende din cultura populară și, în mod faimos, a fost interpretat de Mel Gibson în filmul „Braveheart”.



Redactor: Matei Radu


Grafică: Miruna Ciocă


PR: Alice Anescu


Comentarii

Postări populare