MARTIE NEGRU-CONFLICTUL INTERETNIC DE LA TÂRGU MUREȘ DE LA 1990
Bunica mea olteancă, în cadrul povestirilor ei captivante legate de anii facultății trăiți la Timișoara, mi-a spus de un coleg din cămin care provenea dintr-un sat din județul Timiș și care povestea oroarea românilor atacați de unguri prin satele de pe lângă Timișoara cu bulane și cuțite. În special femeile gravide erau prinse și înjughiate în burtă ca fătul să moară, iar românii să nu aibă urmași. Erau niște lupte interetnice desprinse parcă din filmele SF. Nu știam dacă să o cred sau nu... Imposibil ca un om să fie capabil de o asemenea cruzime.
Personal, nu port ură niciunei etnii.
Mai mult, un exemplu tot de familie ar fi bunica mea vitregă care locuiește în
Butin, un sat sârb-slovac, unde toți conviețuiesc în pace și se ajută reciproc.
De aceea, "martie ’90" mi-a
atras atenția.
În decembrie 1989, la Târgu Mureș
românii și maghiarii au luptat împreună pentru înlăturarea dictaturii
comuniste. Erau uniți și la fel de însetați de libertate.
În ianuarie 1990 au apărut însă primele
neînțelegeri. Elita maghiarilor a înființat UDMR, iar cea a românilor, Vatra
Românească, o organizație civică din care făceau parte ofițeri ai armatei,
foști membri de frunte ai PCR, și juriști din vechea gardă. Organizația a
acuzat UDMR că face jocurile Budapestei și că ungurii vor să ne ia Ardealul. În
replică, UDMR a acuzat Vatra Românească de ultranaționalism și xenofobie.
În data de 15 martie 1990 în
localitățile cu o populație semnificativă maghiară are loc sărbătoarea de
comemorare a luptei de libertate, a 142-a aniversare a revoluției maghiare
antihabsburgice de la 1848, pentru care au sosit din
Ungaria peste 10 000 de persoane . Cu această
ocazie se arborează drapelul maghiar pe instituţiile publice, primării, case de
cultură, şcoli, spitale, case particulare. Se schimbă însemnele şi textele
incizate pe monumentele armatei române. Se depun coroane de flori cu drapelul
maghiar. La Sovata este dată jos statuia lui Nicolae Bălcescu, iar laTârgu
Mureş este profanată de mai multe ori statuia lui Avram Iancu.
Pe 16 martie 1990, la Farmacia nr. 28
din cartierul Tudor din Târgu Mureș a avut loc un incident antiromânesc
potrivit cotidianelor Cuvântul liber și Adevărul, care preluase o știre a
Agenției Rompres, șefa farmaciei, Kormoczy a înlocuit firma în limba română cu
cea în limba maghiară, refuzând, de asemenea să-i mai servească pe cetățenii
români care au protestat. De fapt, după cum s-a dovedit ulterior, firma a fost
înlocuită de fapt cu o inscripție bilingvă, ceea ce era legal, iar cetățenii de
naționalitate română au atacat-o pe Kormoczy și au amenințat-o cu moartea.
Forțele de ordine nu au intervenit să aplaneze conflictul.
JURNALUL UNUI MARTOR OCULAR
Fragmente din jurnalul corespondentului
TVR Dorin Suciu, prezent pe durata evenimentelor la Târgu-Mureș
“19 martie
Miting românesc în faţa „primăriei
judeţene”. După ceea ce se scandează, iţi dai seama de starea de spirit care
s-a închegat. „Murim, luptăm, Ardealul nu-l cedăm!”, „Limba română să fie
stăpînă!”, „Iliescu nu uita şi Ardealul- i ţara ta!”. Se cîntă Hora Unirii. E
clar că, după ce au fost jigniţi şi speriaţi de evenimentele din 15 şi 16
martie, acum se simt frustraţi şi abandonaţi. De altfel, starea asta e mult mai
veche. Filmez. Reacţii de furie. Intru în sediu. Filmez din balcon. Mulţimea
cere demisia lui Kincses Elod, membru al Comitetului judeţean CPUN, cel care,
prin tertipuri avocăţeşti, a încercat să demonstreze că românii sînt
profanatorii propriilor lor simboluri naţionale. K.E. încearcă să vorbească. E
huiduit minute în șir. Cumplită ipostază! Pînă la urma e silit sa-şi dea
demisia. Scot filmul din aparat. O maşina specială pleacă cu el la Bucureşti.
20 martie
Spre ora 12, s-au strîns în fata
primăriei judeţene circa 10.000 de maghiari, l-au vrut „sus pe Kincses” şi, în
general, „jos” pe români. Am fost bruscat cînd am încercat să filmez. Atmosfera
era extrem de încărcată. La ora 14 primăria judeţeană a fost ocupată de
demonstranţi, iar generalul Scrieciu, preşedintele Consiliului judeţean al
CPUN, sechestrat şi ţinut ostatic timp de 16 ore pînă a doua zi cînd primăria
judeţeana a fost eliberată de trupele de paraşutişti. Avînd în vedere ceea ce
s-a întîmplat în cursul acelei zile, cei ce vorbesc, se pare, de „minilovitura
de stat de la Tîrgu- Mureş”, nu greşesc prea mult.
Situaţia a devenit explozivă după ora 15
cînd românii, aflînd ceea ce se întîmplă, s-au adunat în partea de jos a centrului
oraşului, despărţiţi de masa compactă de maghiari doar printr-un cordon firav
de poliţişti care se țineau de mână.”
La Târgu Mureş, în timp ce Mihăilă
Cofariu era maltratat bestial de unguri, un reporter străin surprinde scena pe
o casetă video care este apoi transmisă cu repeziciune de diferite posturi de
televiziune din lume cu explicaţia falsă că un maghiar este schingiuit de
români.
Ulterior s-a făcut rectificarea
necesară, dar ea n-a anulat efectul produs de apocaliptica scenă asupra tuturor
celor care au văzut-o. Mulţi au continuat să creadă sau au dorit să creadă că
un maghiar a fost torturat cu brutalitate de români…
Comentarii
Trimiteți un comentariu