Waterloo teeth, dinții morților

 

        A lua dinți de la morți pentru a-i înlocui pe cei pierduți de cei vii nu este nimic nou. Pana in secolul XVIII, dinții falși au fost fabricați aproape în același mod ca in secolul al VI-lea Î. HR. Erau suporturi de aur în care se ciopleau dinți artificiali din os sau fildeș.  

La începutul secolului XVIII, oamenii se temeau să-și piardă dinții. Cei fără dinți arătau bătrâni, aveau obrajii supți, nu se puteau alimenta corespunzător și aveau greutăți în a se exprima și a vorbi inteligibil. Pentru persoanele din înalta societate, un set nou de dinți era o soluție pentru care ar fi plătit oricât.Osul sau fildeșul se dezintegrau rapid din cauza lipsei de smalț de pe suprafața lor. Protezele dentare făcute din dinți umani erau cele mai bune atât estetic, cât și practic. 

Stomatologilor le era greu să își procure dinți umani. Cererea era acoperită de dinții proveniți de la morgi, condamnații la moarte, furnizați de jefuitorii de morminte sau chiar de oamenii sărmani care alegeau sa își vândă dinții pentru a supraviețui. 

Vânătorii de dinți au urmat armatele , acționând imediat ce cei vii parăseau câmpul de bătălie. Waterloo a însemnat un aflux brusc de dinți de înaltă calitate , ei fiind prelevați de la băieți tineri și sănătoși. Noile proteze cu numele de “Waterloo teeth” erau atât de bune încât mult timp după , toate protezele erau promovate ca fiind de Waterloo. Sursele dinților variau de la razboiul Crimeei dintre 1853 si 1856 până ls câmpurile de bătălie din timpul Războiului Civil American,dintre 1861 si 1865 , dar denumirea de “Waterloo teeth” , a ramas aceeași. Aceasta era sinonim cu calitate superioară și era apanajul celor înstăriți. 

Incepând cu secolul XX, folosirea dinților umani pentru confecționarea de proteze a fost înlocuită de noi materiale precum porțelanul.

TEXT: Mitu Victor

GRAFICĂ: Cioacă Miruna-Elena

PR: Cazacu Maria Lavinia