O scurtă istorisire suprinzătoare a identității de gen

 

Cu toții am auzit măcar o dată termenul de “identitate de gen”, ori am fost martori sau participanți activi ai unei conversații aprinse, ce avea în prim-plan această temă. Întrebarea vine de la sine: de ce este, până la urmă, un subiect controversat? Unele persoane ar afirma că acest fapt se datorează relativei noutăți ale acestei teme, apărând confuzii („Cum adică un al treilea gen?”), dar motivul principal vine de la contestarea rolurilor sociale de gen tradiționale, pe care le știam până acum.

Istoria, însă, ne surprinde din nou, întrucât în trecut, chiar din Antichitate, existența unui al treilea gen, identitatea transgender sau fluiditatea de gen erau idei susținute de numeroase culturi.

Înainte de a începe, este important de precizat că identitatea de gen reprezintă un concept personal despre sine, dar în același timp, și unul social. O persoană se poate identifica sub genul feminin, masculin sau folosind termenul-umbrelă nonbinar. Astfel, genul nu coincide neapărat cu sexul biologic. Sper că am reușit să te lămuresc, acum putem să pornim!

Călătoria începe chiar în mileniul IV î.Hr., între cele două faimoase râuri, Tigru și Eufrat. În Mesopotamia, prima civilizație, oamenii aveau o religie politeistă, iar una dintre multele divinități venerate era zeița Inanna (sau Ishtar). Cunoscută și sub numele de Regina Raiului, Inanna era zeița iubirii, frumuseții, sexului, violenței și dreptății. Era o zeiță atotputernică, iar una dintre abilitățile sale consta în a putea schimba genul unei persoane.

Această abilitate se regăsește într-unul dintre imnurile și poemele scrise pentru Inanna, de către Enheduanna, o mare preoteasă akkadiană. Ea a scris astfel: „A distruge, a crea, a rupe, a consacra, sunt ale tale, Inanna. / A transforma un bărbat în femeie și o femeie în bărbat sunt ale tale, Inanna.”

Astfel, putem observa cum, în această cultură, rigiditatea nu reprezenta una dintre caracteristicile identității de gen. Însă cea mai convingătoare dovadă a identităților trans și non-binare în rândul credincioșilor Inannei este existența preoților ei, cunoscuți sub numele de Galla, iar mulți dintre ei erau – cum am putea defini prin terminologia de acum - transgender.

În India, persoane denumite Hijra – datând din Antichitate - erau eunici intersex sau transgender. Neaparținând unei identități binare, erau considerați ca fiind un al treilea gen, fiind menționați chiar și în Kama Sutra. Erau conectați prin muzică, iar precum preoții Galla, rolurile lor principale constau în a se închina unei zeițe și de a „încălca” regulile de gen.

În America, termenul de „două-spirite” a fost inventat în 1990 pentru a descrie persoanele non-binare care au existat în comunitățile indigene din timpuri imemoriale. Deși izvoare istorice scrise despre aceasta sunt limitate, se pot găsi totuși referințe.

În relatarea lui Don Pedro Fages despre expediția spaniolă Portolá, din 1769 – acum cunoscută drept California – este raportată întâlnirea anumitor oameni două-spirite, în cadrul triburilor locale:

„Am depus dovezi substanțiale conform cărora acei bărbați indieni care, atât aici, cât și mai departe, sunt observați în îmbrăcămintea și având caracterul femeilor - existând două sau trei astfel de persoane în fiecare sat (...) Sunt numiți “joyas” (bijuterii) și sunt priviți cu mare stimă.”

Precum „joyas", preoții Galla şi eunucii Hijra erau, de asemenea, membrii respectați ai comunităților din care făceau parte.

În concluzie, numeroase culturi din istorie au recunoscut existența mai multor identități de gen. Mentalități cu idealuri similare au fost regășite în cadrul unor civilizații de pe continente diferite, care, în perioada respectivă, nu ar fi putut comunica între ele, Astfel, putem trage concluzia obiectivă că acest concept aparține mintalului universal și este cât se poate de natural.

Text: Ilinca Pîrlogea

Grafică: Eva Mocanu