Vila Ceaușescu

 

Privind spre tainele trecutului istoria ne poate dezvalui nenumarate fapte curioase, nenumarate interesante  jocuri de interese si nenumarate  actiuni ce la o scurta analiza de suprafata ar putea parea de inteles sau de neinteles, insa in complexitatea episoadelor trecutului multe fire se incurca si se descurca dupa bunul plac al acesteia. Explicabile ori inexplicabile cert este ca multe s-au intamplat si ne-au starnit interesul si nevoia formarii unor opinii bine intemeiate sau nu. Intr-un val de controverse, nu am cautat sa privim acum spre comunism intr-o maniera desavarsit politica si sociala, ci va invit putin spre perspectiva esteticului si a modului de viata, spre una dintre cladirile deosebite ale istoriei ramasa o autetica martora a stilului de viata al familiei Ceausescu. Astazi facem o plimbare la brat pe Bulevardul Primaverii si ne vom opri la un ceai in dreptul casei cu numarul 50 pentru a face o scurta calatorie peste timp.

Aflati acum in fata resedintei P50 din cartierul Elitei Rosii, ne regasim pe Bulevadul Jdanov, viitorul Bulevard Primaverii, loc in care se muta Secretarul Comitetului Central cu Probleme Organizatorice, detinatorul celei de-a doua functii in stat si viitor presedinte al Romaniei, Nicolae Ceausescu. La inceputuri, resedinta sotilor Ceausescu nu era atat de mareata, avand doar 3 dormitoare, un birou, o sufragerie, holul si un oficiu, o locuinta potrivita vietii acelor vremuri, ce avea insa sa ajunga un palat ascuns sub lipsa grandorii exteriorului. Fiecare persoana ce dorea sa patrunda pe bulevard era intai legitimata de membrii securitatii si silita sa mentioneze ora sosirii, locul  si  durata vizitei. Iar din casa ce era la inceput, vila P50 avea sa suporte 3 mari modernizari coordonate de catre o adevarata somitate a epocii, arhitectul Cezar Lazarescu. Se construiesc numeroase anexe si cate un apartament format din 3-4 camere pentru fiecare membru al familiei, decorat in functie de stilul si preferintele particulare ale fiecaruia. Regasim apartamentul lui Valentin decorat in stil renascentist, pe cel al lui Nicu in stil englezesc si, cu un simt deosebit al esteticului si finetii, apartamentul Zoei, decorat in stilul Ludovic al XVI-lea, mobilierul fiind o copie fidela a celui de la Verssailles, realizat insa in intregime in Romania. Intregul mobilier era fabricat in tara, in casa se regasesc nenumarate cadouri primite in vizitele oficiale ale conducatorului, precum si un set de portelanuri primit in dar de la Regina Elisabeta a II-a. Pe langa incaperile uzuale, regasim si piscina familiei, cu o suprafata de 70 de metri patrati, aflata intr-o camera imbracata in nu mai putin de un million de bucati de mozaic asezate in peste doi ani, coaforul, sala de tratamente, frizeria, gradina de iarna cu o sera impresionanta in care se regaseste din nou indragitul mozaic, pe care il gasim si in baia sotilor Ceausescu, imbracata int-un mozaic deosebit, alcatuit din bucati de marmura învelite in aur de 7, respectiv 14 karate. Vila Ceasusecu ascunde camere impresionante, decorate cu mult bun gust si rafinament, gandite de renumiti arhitecti ai epocii si care ne inspira de la o prima privire un stil de viata impresionant. Inconjurati de pauni, pauni ai caror 12 descendenti inca se mai gasesc astazi in Primaverii, alaturi de indragitii lor labradori Corbu, primit in dar in 1978 intr-o vizita in Marea Britanie, si Sharola, alaturi de parintii, copiii si cele mai apropiate rude ale lor, este incontestabil ca sotii Ceausescu au dus o viata plina de bun gust si rafinament la resedinta P50 din Cartierul Elitei Rosii, resedinta ce numără astazi peste 80 de camere la suprafata si multe altele in subteran, impodobite cu tapiserii, covoare de matase, mobilier si lambriuri din lemn de stejar, nuc, cires, mahon, trandafir si cires Canadian, cristal de Bohemia, sticla de Murano, minunate sculpturi africane din fildes, fantani orientale din mozaicuri sclipitoare, seminee de marmura si candelabre impresionante. Intregul complex este uimitor si o neastepta impletire a stilurilor occidentale cu cele orientale, un amestec de Renastere tarzie cu Rococo, o explozie de culori ce merita vazuta, ce poate fi criticata sau nu, odata ce ne intoarcem in viforul de intamplari din perioada comunista, insa care se spune ca nu a apartinut niciodata familiei Ceausescu, ci doar a fost locuita de acestia. 

Dar trecand peste intamplarile de atunci, printr-o perspectiva obiectiva, a unui adolescent ce nu cunoscut comunismul prin experiența, v-am prezentat un alt martor bucureștean al istoriei ce a vazut multe si va mai vedea si mai multe de acum inainte de-a lungul anilor ce se vor alătura cândva istoriei.

Text: Alexandra Rus

Grafică: Mara Ciobanu