De ce nu pot purta și eu roz?

 

Într-o lume plină de atâtea culori, ar fi fost imposibil ca oamenii să nu găsească o însemnătate și pentru acestea. Una dintre cele mai cunoscute exemple este atribuirea culorilor unui anumit gen. Cu toții știm că bebelușii de gen feminin poartă roz, iar cei de gen masculin poartă albastru. Cu toate acestea, înaintea Primului Război Mondial rolurile erau inversate. Rozul era considerat oculoare „puternică” și era folosit ca să reprezinte băieții. 

M-am întrebat astfel: Cum au ajuns culorile să simbolizeze lucrurile pe care le cunoaștem noi astăzi?

Albastrul este una dintre cele mai folosite culori din lume. În China și Egiptul antic, albastrul era o culoare ce reprezenta divinitatea, semnificație care a fost dusă mai departe și în creștinism, unde albastrul o reprezenta pe Fecioara Maria, implicit și feminitatea. Această culoare a devenit una masculină în momentul în care soldații din Primul Război Mondial au început să poarte uniforme albastre. 

Sunt diferite teorii legate de transformarea rozului ca simbol. Începând cu anii 1940, rozul a fost promovat drept culoare pentru femei, grație sloganului de marketing "gândește roz" menit să convingă femeile să-și îmbrățișeze feminitatea. Îmbrăcarea fetelor în roz a reîntărit aceasta idee. O altă teorie explică inversarea culorilor având la bază triunghiurile roz pe care naziștii îi obligau pe cei de altă orientare sexuală să le poarte în preajma celui de-al Doilea Război Mondial.

Semnificația culorii roșu își găsește rădăcinile în Egipt. Acest popor antic a atribuit mereu valori negative culorii roșu. Astfel, zeul Set, „zeul-dușman” era mereu prezentat în nuanțe de roșu și ca fiind pe vecie nervos și agresiv. Pământurile roșii și infertile au întărit aceste caracteristici rele în cultura egiptenilor. Mai târziu, în Biblie scrie că atunci când va venii Apocalipsa, Babilonul va fii „înveșmântată cu purpură și stacojiu”.

Verdele reprezintă în Biblie și în diferite culturi umanitatea, fiind culoarea predominantă din natură. Semnificația ei a fost alterată atunci când, încercând să creeze un pigment verde, chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele a dat naștere unei substanțe toxice care a început să rănească femeile și copiii. Unii istorici spun chiar că pigmentul a provocat moartea împăratului Napoleon Bonaparte în 1821, întrucât tapetul din dormitorul era vopsit cu acest pigment mortal. Sub aspect simbolic are, ca majoritatea culorilor, două valențe, cuprinse între „verde ca mușchiul”, cu valoare pozitivă și „verde ca veninul”.

Culorile dau viață și lumină lumii din jurul nostru. Duplicitatea lor le transformă în simboluri complexe, o altă caracteristică cu care putem relaționa. Vom căuta mereu semnificații în lucrurile care ne înconjoară, iar natura noastră creativă ne va permite să le găsim neîncetat.

Text: Simina Angelușiu

Grafică: Mara Ciobanu