Berlin 1936-Olimpiada Nazistă

Olimpiada de Vară din 1936, organizată la Berlin, în timpul regimului nazist, este considerată una dintre cele mai controversate olimpiade din istorie, din cauza faptului că aceasta a avut loc în timpul regimului criminal și despotic al lui Adolf Hitler. Acesta a fost momentul ”oportun” pentru Germaniade a pune frână provizoriu propagandei rasiste și tendințelor sale expansioniste, încercând să impresioneze jurnaliștii și spectatorii străini prin a le dezvălui imaginea unei Germanii pașnice și tolerante, eliminând temporar elementele propagandei antisemite din spațiul public. Deși amenințat cu boicotul, paradoxal, Hitler a văzut această olimpiadă ca pe o oportunitate de a promova guvernul său și idealurile supremației rasiale. Cu toate acestea, ideea boicotului a fost un eșec însă(printre propuneri fiind diverse ”contraolimpiade”; cea mai notorie fiind o ”contraolimpiadă” ce urma să fie organizată la Barcelona, dar care nu a mai avut loc din cauza Războiului Civil); mai mult, la acea olimpiadă au participat 49 de țări, un record al acelor vremuri. De asemenea, nici viața sportivă din țara gazdă a Olimpiadei nu a scăpat de tăvălugul nazist, ”nonarienilor” fiindu-le interzisă participarea în competițiile sportive. Printre ”victime” s-au aflatcampionul mondial la box Erich Seelig(evreu, și-a reluat ulterior cariera în SUA), tenismenul Daniel Prenn, cel mai bine cotat tenismen al Germaniei(evreu) și atleta Gretel Bergmann. Cu toate acestea, ”de gura lumii”, Germania a trimis o sportivă evreică la Berlin: luptătoarea de scrimă HeleneMayer, care a câștigat o medalie de argint. Mai mult de atât, nouă sportivi cu origini evreiești au câștigat medalii la Berlin.

​

La Jocurile Olimpice au participat aproape 4000 de sportivi. Cele mai mari delegații au fost trimise de gazda Germania(433) si SUA(310). Cele mai multe medalii au fost obținute de Germania(89, dintre care 33 de aur) și de SUA(56, dintre care 24 de aur). Dar cele mai răsunătoare victorii au fost obținute de atletul afro-american Jesse Owens, care a obținut patru medalii de aur la probele de 100 de metri, 200 de metri, săritura în lungime, 4*100 de metri ștafetă; această performanță fiind egalată abia în 1984 de Carl Lewis. Prin această victorie, s-a demontat mitul supremației ariene, mit promovat de regimul nazist, și acest lucru l-a enervat destul de tare pe Hitler și compania, care sperau ca Germania să domine Jocurile Olimpice. De asemenea, Hitler ar fi declarat că ”Oamenii ale căror origini sunt în junglă sunt niște primitivi. Fizicul lor este superior celui al sportivilor albi și astfel, aceștia ar trebui excluși de la viitoarele olimpiade. În plus, la Berlin, Owens a stat în același hotel cu albii, într-o perioadă în care afroamericaniierau obligați să stea în hoteluri destinate exclusiv lor, separat de albi. Deși a reușit o performanță unică, Jesse Owens nu a fost niciodată invitat la Casa Albă de către președintele Roosevelt.

​Olimpiada de la Berlin a fost folosită în scopuri propagandistice și după terminarea acesteia. Aceastaa stat la baza filmului ”Olympia”, care a apărut în 1938, regizat de Leni Riefenstahl. Acesta a fost primul film documentar din istorie despre o ediție a Jocurilor Olimpice; practic, o cronică a întrecerii de la Berlin. Pentru realizarea acestui film, Riefenstahl, care a realizat filmul documentar ”Triumful Dorinței”, bazat pe mitingurile de la Nuremberg ale Partidului Nazist, a avut susținere deplină din partea regimului nazist, creația artistică fiind ”comandată”de la centru. Pentru realizarea acestui film în două părți, intitulate ”Festivalul Națiunilor” și ”Festivalul Frumuseții”, bugetul a fost de 3 milioane de mărci. De asemenea, multe tehnici de filmare folosite până în zilele noastre au fost utilizate, în premieră, în 1936. 

De exemplu, cea mai mare inovație folosită în cadrul filmului a fost cea a camerei subacvatice, folosită pentru filmarea probelor de sărituri în apă. Mai mult de atât, deși exista o restricție ce nu permitea decât șase camere pe stadion, Riefenstahl a montat camere în cât mai multe locuri posibile de pe stadion. Deși filmul a fost/ este considerat unul dintre cele mai bune din istoria cinematografiei, primind numeroase distincții, încercarea lui Riefenstahl de a promova filmul în Statele Unite a fost un eșec, deoarece, în plin tur de promovare, au apărut veștile privind celebra ”Noapte de cristal”. Din această cauză, niciun regizor de la Hollywood nu s-a întâlnit cu ea, excepție fiind Walt Disney.

Text: Rarea Monceanu

Grafică: Bianca Preda