Sănătatea mintală - pe plus sau pe minus?

 Mintea fost întotdeauna un subiect complex. Fie că vrem să avem un aspect cât mai prezentabil sau mai puțin observabil, fizicul nostru este impactat de psihic si vice-versa. Astfel, sănătatea noastră mintală reprezintă un factor cu o mare importanță în ceea ce privește atât starea noastră, cât și modul în care ne facem prezenți.

Sănătatea mintală este luată din ce în ce mai în serios, lucru care denotă deșteptarea de care oamenii au început să dea dovadă, acum nemailuând acest subiect ca pe unul tabu. Dar, oare cât accent se punea pe sănătatea mintală în trecut? Erau oamenii încurajați sau nu să-și exprime gândurile, emoțiile, experiențele și trăirile? De ce e mai bine acum față de lumea trecută?

Pentru început, este bine să știm faptul că, de-a lungul istoriei, au existat trei teorii generale ale etiologiei tulburărilor de sănătate mintală: teoriile supranaturale, somatogene și psihogene. În cazul primului exemplu, ele presupuneau spiritele demonice și blestemele zeilor ca fiind factorii ce determinau probleme mintale. Rădăcinile celor somatogene au în vedere disfuncționalitățile fizice cauzate de boli, genele, traumatismele cerebrale ș.a.m.d.. Spre deosebire de celelalte, teoriile psihogene au la bază experiențe traumatizante sau cu factor stresor, percepțiile distorsionate etc.

Afundându-ne în istorie, vedem că pe parcursul Antichității existau fel și fel de metode neobișnuite de a diagnostica coportamentele anormale ale oamenilor, vinovații principali fiind posedările demonice sau supărările zeilor. Pentru a-i duce spre vindecare, erau organizate ceremonii religioase și incantații către zei. Spre exemplu, poporul evreu credea că Dumnezeu îi pedepsea cu nebunia, determinând astfel ca și tratament mântuirea păcatelor și căința sinceră.

Sărind peste câteva perioade în timp, aterizăm în secolul al 13-lea, când bolnavii de tulburări mintale, luând în preponderență femeile, au început să fie persecutate pe motiv de vrăjitorie și de faptul că se credeau a fi posedate. Mai târziu, în cea de doua jumătate a secolului al 16-lea, Johann Weyer și Reginald Scot s-au străduit să-i facă pe oameni să înțeleagă că femeile acuzate de vrăjitorie aveau, de fapt, tulburări mintale, acestea nefiind cauza unor posedări demonice, ci a unui metabolism deficitar și a altor boli, însă Inchiziția le-a interzis scrierile.

Despre Sir Winston Churchill, prim-ministru al Regatului Unit în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, există dovezi cum că a suferit de depresie sau de o tulburare bipolară, în ciuda comentariilor deplasate făcute de acesta la adresa persoanelor cu astfel de probleme. Acesta a avut numeroase perioade de depresie intensă și prelungită, de aici creând metafora de „câine negru”,  ce denumea de fapt boala. O imagine cu un „câine” a fost folosită în 2012 într-o animație ce încearcă să ofere explicații cu privire la cum se manifestă cu adevărat depresia. Organizația Mondială a Sănătății a prezentat un videoclip regizat de autorul și de ilustratorul Matthew Johnstone numit „I had a black dog, his name was depression”.

Revenind la prezent, o mare parte din societate și-a schimbat atitudinea față de acest subiect. Ne putem bucura de faptul că lumea a devenit mai deschisă la discutarea despre problemele de sănătate mintală. Oamenii se susțin și se ajută mult mai mult, sunt mult mai în temă cu bolile psihice comune, precum depresia sau anxietatea, și sunt mai dispuși în a vorbi cu persoane special pregătite în domeniu și în a apela la tratamente. În 2021 se celebrează 72 de ani de la înființarea Fundației pentru Sănătate Mintală (Mental Health Foundation, UK), astfel că devine din ce în ce mai evidentă și mai accentuată schimbarea înspre bine a modului în care oamenii abordează acest subiect.

Desigur, istoria sănătății mintale este una vastă, plină de curiozități și de aspecte interesante. Tocmai de aceea vă încurajez să cercetați acest subiect mai în amploare! Iar, dacă întâmpinați greutăți de acest gen, nu ezitați să apelați la un ajutor! Problemele nu vă definesc, chiar dacă, pe moment, așa ar părea.

Text: Teodora Neagoe

Grafică: Eva Mocanu