Cenaclul Flacăra

 Cenaclul Flacăra a fost cea mai puternică mișcare de cultură tânără și nonconformistă din Europa de Est, de care poate nici nu ai auzit. Din '73 pana in '85, au susținut 1615 de spectacole de muzică și poezie, în fața a mai mult de 6 milioane de spectatori. Se interpretau preponderent melodii românești, patriotice.

Cenaclul Flacăra nu și-a găsit sfârșitul ca cele mai multe trupe muzicale, despartindu-se din cauza neînțelegerilor dintre membrii, ci le-a fost interzis, de către Partidul Comunist Român, să mai susțină concerte. Motivul oficial al interzicerii a fost busculada de la stadionul Petrolul din Ploiești (care s-a soldat cu 6 morți și zeci de răniți), însă mulți cred că Partidul Comunist a profitat de ocazie pentru a interzice fenomenul cultural, care devenise deja prea influent pentru tinerii români: „Cel mai probabil este că s-a profitat de eveniment pentru a stopa fenomenul care luase o prea mare amploare, iar mulţimile de tineri erau periculoase pentru sistem".

Unii spun că Cenaclul a fost interzis pentru că promova libertatea, cultura și gândirea neîngrădită, prin muzică, versuri și dialog, opunându-se cenzurii, dogmelor epocii totalitare și prin comentariile subtile de ură față de regimul comunist, spuse pe scenă în fața a mii de oameni. Ca de exemplu, pe scena Cenaclului, Adrian Păunescu a afirmat pentru prima oară în România, încă din 1983, că 1 Decembrie 1918 este adevărata zi naţională a poporului român. De altfel articolele lui Păunescu din Revista Flacăra conțineau fragmente provocatoare, care criticau regimul totalitar.

În 16 iunie 1985, Cenaclul Flacăra și muzica folk au fost interzise, iar Adrian Păunescu a fost revocat din funcția de redactor-șef al revistei Flacăra.

În filmul „Te salut, generație în blugi!”, există filmări cu fani înrăiți, în lacrimi, după ce „flacăra s-a stins”. Cenaclul avea un rol important în viața tinerilor de atunci, mai ales în contextul politic din vremea aceea, oferindu-le temporar sentimentul de libertate, „Când se cânta melodia «Dor de Eminescu», urla stadionul, dom'le. Păunescu umplea un gol în viaţa tinerilor." Adrian Păunescu a zis că „Cenaclul Flacăra a fost o invenție a mea bazată, desigur, pe toată aspirația generațiilor trăitoare atunci în România de a fi mai libere.”

Un aspect semnificativ al Cenaclului era legătura cu publicul. Acesta din urmă trimitea bilete, adunate de interpreți, pentru a fi citite de Adrian Păunescu. Ele puteau conține curiozități personale, mesaje de admirație, rugăminți legate de interpretarea unei melodii și alte mesaje personale, la care răspundea conducătorul Cenaclului.

Păunescu își permitea încălcarea unor interdicții, iar poemele sale pe teme sociale („Manifest pentru sănătatea pământului”, „Pământul deocamdată”, „Niciodată”, „Repetabila povară”, etc.) înregistrau un succes imens, transmițând critici dure înspre politicieni.

Aici și-au lansat cariera mulți cântăreți și multe formații cunoscute (Ștefan Hrușcă, Holograf, Tudor Gheorghe, Nicu Alifantis, Anda Călugăreanu, etc.). Tot pe scena Cenaclului au fost prezenți mari poeți, scriitori, sportivi, actori și regizori.

Cenaclul Flacăra a influențat enorm tânăra generație, dornică de libertate într-o societate închisă. Prin spectacolele Cenaclului se poate spune că se crea o lume paralelă față de România din acel timp, ce reprezenta o ieșire din cotidian.

Text: Kira Bitoleanu

Grafică: Mara Ciobanu